Candidatul la Primaria Cluj-Napoca Liviu Alexa va infiinta o miscare politica numita „Pentru Cluj”. Si, pentru a da substanta demersului sau de schimbare a clasei politice, Alexa a promis o lista de consilieri locali cu oameni de valoare ai Clujului, care nu au mai fost niciodata in politica, oameni recunoscuti si respectati de comunitate pentru experienta si realizarile lor.
„Este o lista care o sa atraga atentia si mai ales voturile clujenilor ce isi doresc schimbarea actualei garnituri de consilieri locali anonimi, oameni care au fost alesi acum 4 ani in functie si, cu doua-trei exceptii, au dormit in scaune uitand de orasul nostru. Miscarea locala Pentru Cluj nu isi propune sa faca politica, ci sa faca administratie, aducand oameni competenti si cu expertiza la masa deciziilor. Lista pe care o propun clujenilor arata ca exista oameni valorosi in acest oras, doar ca ei nu au fost niciodata o tinta pentru partidele politice.
Partidele nu au nevoie de oameni cu expertiza in randurile lor sau de oameni inteligenti, au nevoie de slugi care sa voteze fara sa gandeasca. Eu am ales pentru aceasta lista oameni deosebiti, cu personalitate, cu caracter, iubitori de Cluj, buni romani. Sunt multe nume care o sa surprinda, poate si oameni pe care i-am criticat in articolele mele in trecut.
Cu totii am inteles insa ca e un moment unic in care putem sa ne implicam pentru a duce Clujul la un alt nivel. Clujenii sunt rugati sa analizeze fiecare dintre acesti oameni pe care ii propun. E un demers unic in istoria Clujului, nu venim in fata clujenilor in luna alegerilor cu o lista de anonimi, venim cu 7 luni inainte cu o lista de oameni valorosi.
Clujenii trebuie sa decida daca vor sa ne voteze pentru a scapa Clujul de cordosi si uioreni, de aposti sau bici, clujenii trebuie sa decida daca vor sa voteze oameni Pentru Cluj sau politicieni impotriva Clujului”, spune Liviu Alexa, initiatorul miscarii locale Pentru Cluj.
Adrian Berinde, artist-simbol, primul nume anuntat
Si primul nume este cu adevarat surprinzator: Adrian Berinde, 57 de ani, un artist complex si complet, muzician, pictor, poet si regizor, mutat cu parintii la varsta de 9 ani la Cluj unde a facut scoala si Artele Plastice, un globe-trotter artistic (a fost si artist al Cirque du Soleil), o inima curajoasa, un spirit ales.
In 1994, infiintează primul studio profesional privat de inregistrări la Cluj-Napoca, Studioul Taurus, care devine repede principalul centru muzical din Transilvania, datorita performantelor tehnice și excelentei echipei de muzicieni implicati (Jimi Laco, Sandy Deac).
„Adrian Berinde este un luptator. Si un invingator. S-a batut cu bolile, s-a batut cu dictatura, s-a batut cu prejudecatile, mereu roman, mereu cu coloana vertebrala dreapta. Ma bucur ca a acceptat sa se implice, sa nu mai stea deoparte, Cu el alaturi, vom avea proiecte pentru Cluj care sa sustina cultura autentica, asa cum merita inima Transilvaniei. Clujul are nevoie de Adrian Berinde si de expertiza lui, ca sa nu mai promovam si nici sa finantam susanele indoielnice pe post de pseudo acte de cultura”, spune Alexa.
De ce am decis să mă implic pentru Cluj?
Adrian Berinde are si un mesaj pentru clujeni:
„Clujul a fost totdeauna orașul meu de suflet. Chiar dacă nu m-am născut aici si am trăit cea mai mare parte a vieții mele prin lumea largă, pentru mine acasă a însemnat, mereu, Cluj. Aici m-am format, aici sunt urmele familiei mele, aici sunt prietenii mei de-o viață și, de aceea, aici, în Cluj, am încercat, de-a lungul vremii, să constuiesc și să mă implic în proiecte legate de domeniul în care eu as putea avea de spus – cultura.
Din păcate, hazardul și întâmplările ultimilor ani m-au îndepărtat, treptat, de Cluj, atât fizic, cât și profesional – îndepărtare ce s-a datorat, în mare măsură, ermetismului autorităților locale la cultura autentică, lipsei de susținere a artiștilor de valoare, precum și promovării cvasi-generalizate a evenimentelor „artistice” populiste și comerciale.
Cu toate acestea, credința mea în potențialul cultural-artistic al Transilvaniei, în general, și al Clujului, în special, a rămas neschimbată, neștirbită. Cred că oamenii educați și de bun-simț, care trăiesc în Cluj-Napoca, au nevoie de proiecte culturale care să le bucure mintea și inima și să le îmbogățească viața, iar pentru aceasta este nevoie ca între factorii de decizie de pe malul Someșului să existe oameni cu viziune, cultură, verticalitate, bun-gust și bună-intenție. Aș fi onorat să mă număr printre ei„, a declarat Berinde.
Adrian Berinde – pictor, muzician, poet, regizor
Adrian Berinde s-a născut la Oradea în 4 mai 1958, fiind primul dintre cei trei fii ai familiei Ana și Gheorghe Berinde. În 1967 se mută cu familia la Cluj-Napoca, unde urmează școala și, apoi, Artele Plastice. Părăsește România în 1981, stabilindu-se în Elveția, la Lausanne, unde se afirmă ca pictor. Până în 1994, organizează 17 expoziții personale în Lausanne, Estavayer-le-Lac și Avry Fribourg, critica de artă autohtonă numindu-l cel mai bun colorist al Elveției. În 1986 este invitat de Organizația Amnesty International să organizeze o expozitie personală de pictură la Payerne (Elveția), iar în 1988, cea mai importantă instituție de artă modernă şi contemporană din Franţa, Centrul Cultural Georges-Pompidou (Paris), editează o carte poștală după tabloul său, Les dissidents (Disidenții). Pe lângă expozițiile personale, Adrian Berinde reprezintă Elveția în concursuri internaționale și expoziții de grup, în 1994 obținând premiul I la Concursul Internațional de Pictură de la Vevey (Elveția), expoziție-concurs la care au participat artiști plastici din 90 de țări.
În ciuda interdicțiilor vremii, Adrian Berinde păstrează permanent legătura cu România, umplând 5 pașapoarte cu vize, după cum mărturisește, și făcând sute de mii de kilometri pe drumuri. În 1994, înființează primul studio profesional privat de înregistrări la Cluj-Napoca, Studioul Taurus, care devine repede principalul centru muzical din Transilvania, datorită performanțelor tehnice și excelenței echipei de muzicieni implicați (Jimi Laco, Sandy Deac).
În 1995, scoate primul său album, Absent, pe muzică și versuri proprii și susține primul său concert, pe scena Teatrului Ion Creangă din București. Albumul Absent surprinde lumea muzicală românească, fiind numit Discul Anului 1995. Continuă să scrie versuri și muzică, din care iau naștere următoarele două albume – Negru de fum (1996) și Vertical (1998) – și începe seria concertelor în București și în țară. În paralel, între 1998-1999, realizează și prezintă în direct emisiunea săptămânală Mascherade, de la postul de radio CD Radio Napoca din Cluj-Napoca și participă la zeci de gale și concerte televizate (Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara – 4 ediții, Concertul omagial Iuliu Merca, Festivalul Porților Deschise din Cluj-Napoca, Festivalului Cetăți Transilvane de la Sibiu etc.)
În 2001, pleacă în Canada, la Montreal, fiind selecționat de prestigioasa companie Cirque du Soleil să participe la crearea spectacolului Varekai. La întoarcerea în țară, preia conducerea artistică a Clubului Prometheus din București, pe care îl transformă într-un loc de întâlnire a elitei culturale. Până în 2004, coordonează în Clubul Prometheus sute de spectacole de teatru, dans, concerte, expoziții de pictură și fotografie, emisiuni tv, dezbateri literare etc. În 2002, lansează primul său volum de versuri, Captiv în inutil, împreună cu albumul muzical cu același titlu. Captiv în inutil se bucură de o primire impresionantă din partea publicului și de elogii din partea personalităților artistice ale vremii, Florian Pittiș numindu-l pe Adrian Berinde un adevart artist al Renașterii. În 2003 își lansează cel de-al cincilea album, Albaștri după ploi și, totodată, își încearcă mâna într-o altă artă – teatrul. Semnează regia spectacolului Salonul nr. 6, adaptare după nuvela omonimă a lui A.P. Cehov, care se joacă cu casa închisă până în 2004, la Clubul Prometheus și la Teatrul Nottara din București. Susține concerte lunare în Clubul Prometheus, dar nu numai, fiind invitat să cânte în numeroase festivaluri și emisiuni tv (TVR, Antena 1, TVR Cluj, TVR Iași etc.). Tot în 2004, participă la organizarea primului Festival Internațional Independent de Film – Anonimul, din Delta Dunării, unde susține și concertele de deschidere și închidere ale festivalului.
În 2005, la invitația Reprezentanței ONU în România, organizează prima sa expoziție de pictură în țară, unde este cunoscut mai mult ca muzician, decât ca pictor. Expoziția este găzduită chiar de Casa ONU din București și se vinde integral încă din seara vernisajului. Lucrează la un nou album, Azil, care este gata în 2008, dar pe care nu ajunge să îl lanseze, datorită agravării unor vechi probleme de sănătate. În 2009, este internat la Institutul Clinic Fundeni, unde i se face un transplant total de ficat, urmat de complicații și alte intervenții chirurgicale. Revine treptat în viața artistică, mai întâi în spatele scenei, ca regizor, cu spectacolul Salonul nr. 6 după Cehov, pe care îl reface cu o nouă distribuție (premiera în 2010) și, apoi, cu un nou spectacol, Eu, câinele, după Buzunarul cu pâine a lui Matei Vișniec (premiera în 2011, în prezența dramaturgului).
Urcă din nou pe scenă la începutul anului 2011, odată cu lansarea pe piață a discului Azil, ocazie cu care susține o serie de concerte în București, Timișoara și Cluj-Napoca. Finalizează cel de-al șaptelea album, intitulat Atât de bine, pe care îl lansează în luna iulie 2015, odată cu sărbătorirea a 20 de ani pe scenă. Concertează în București, la Festivalul de folk SemenicFest (Gărâna) și la Vama Veche, intenționând ca în perioada octombrie 2015 – iunie 2016 să susțină concerte în cele mai importante orașe ale țării.
Lucrează la o nouă carte de versuri și, totodată, încearcă o nouă abordare muzicală, prin colaborarea cu muzicianul Norbert Kovacs (Târgu-Mureș), împreună cu care înregistreaza piese pentru un viitor album. Câteva dintre acestea sunt deja finalizate și sunt difuzate pe Radio România Cultural, Radio Sport Total FM și Radio Transilvania (Oradea), iar videoclip-urile sunt vizualizate intens pe youtube, dar și pe HIT Music Channel (Dacă o iubești).