Noi am zis de multă vreme că cei care au semnat Protocoalele din Justiție se fac vinovați de încălcarea gravă a drepturilor omului. Încă din aprilie, anul trecut. Atunci, Cristina Tarcea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, susţinea public că, până în februarie 2014, interceptările din dosarele penale s-au făcut contrar unei decizii CEDO și total pe lângă lege, doar în baza protocolului semnat de Înalta Curte și SRI. În frenezia luptei împotriva corupției, s-a permis securiștilor și procurorilor să calce Legea în picioare. Nimeni nu pricepe faptul că cel care apără Legea este primul chemat să o respecte și să o aplice întocmai, în spiritul și litera ei? Că nici un rezultat nu justifică compromiterea actului de Justiție, așa cum a fost el compromis până acum? Și nici o idee pentru care merită să lupți nu justifică încălcarea drepturilor și libertăților civile. Când se întâmplă așa ceva, ideea a fost confiscată și aservită unor interese contrare celor inițiale. Așa și cu lupta anti-corupție, care s-a transformat în bâlci politic. Exact cei puși să pârlească corupţii, au compromis ideea de pârlit, alterând actul de justiție.
În anul 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat o decizie prin care constată că Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională încalcă drepturile fundamentale ale omului. Deci, în plin regim democratic, în plină aderare la Uniunea Europeană, nici un parlamentar, nici un ministru, nici măcar socitatea civilă, nimeni nu s-a sinchisit să modifice legea. Doamne ferește să se restrângă din puterile SRI! Dar, că ceva era greşit s-a văzut din cum au vrut să dreagă, româneşte, busuiocul. Băieții și fetițele deștepte ale sistemului s-au gândit că dacă încheie niște Protocoale inter și intra ministeriale, se rezolvă legalizarea ilegalității interceptărilor până se introduce o prevedere în noile coduri penale. Aşa au apărut, în 2009, diverse combinații de Protocoale între SRI, DIA, DIE (și câte alte acronime cu stele sub surtuc or mai fi fiind) și instituțiile judiciare. Aşa există chiar şi un protocolul semnat de generalul Izmană cu Luluța Kovesi, prin care nu doar că se treceau la cheltuieli judiciare activitățile ofițerilor Direcției de Informații a Armatei, dar se puneau și bazele comunicării prin intermediul unei coordonări a societății civile. Hă? Un serviciu de informații al Armatei să aibă atribuții în coordonarea societății civile?
Până când au intrat în vigoare noile coduri penale, toate interceptările au fost executate în baza Protocoalelor. Deci, nu pe lege! Iar Curtea Constituțională a României tocmai ce a decis că Protocoalele sunt neconstituționale! Așadar, cei care au semnat, din 2009 încoace, Protocoale peste Protocoale, se fac vinovați de încălcarea gravă a drepturilor omului!
Adevărul trebuie rostit, indiferent de consecințe. Indiferent de ce cred cei care, urmare a semnării unui Protocol, sunt coordonaţi de indivizi cu trese în civil. Excesul de securitate dăunează grav sănătăţii democraţiei.
Este şi poziţia Danei Gârbovan, judecător clujean şi preşedintele Uniunii Judecătorilor din România. Poziţia publică a domnniei sale este că decizia de ieri a Curţii Constituţionale este o nouă confirmare a faptului că persoane din SRI şi din Ministerul Public au încălcat Constituţia si separaţia puterilor în stat. Că, în fapt, Curtea redă puterii judecătoreşti atributul constituţional de a decide cu privire la efectele concrete ale acestor încalcări grave ale normelor democratice. Că, în Romania, au fost instituţii care s-au situat mai presus de lege şi Constituţie, aducând prin aceasta atingere rolului instanţelor judecătoreşti în înfăptuirea justiţiei.
„Prin aceste protocoale au fost completate sau modificate, în secret, norme de procedură penală, acordând competenţe SRI acolo unde legea îi interzicea, fără ca nici măcar judecătorii să aibă cunoştinţă de conţinutul acestora. Orice persoană care înţelege în substanţa sa importanţa puterii judecătoreşti într-un stat de drept – şi nu le rezumă la slogane şi discursuri sterile – înţelege şi gravitatea excepţională a faptului că, în România, au fost instituţii care s-au situat mai presus de lege şi Constituţie, aducând prin aceasta atingere rolului instanţelor judecătoreşti în înfăptuirea justiţiei. (…) Semnatarii acestor protocoale trebuie să-şi asume răspunderea pentru consecinţele acestora.”