Activistul Szakats Istvan desființează din nou proiectul metroului despre care spune că este o „himeră” și că în ciuda declarațiilor primarului Boc, nici anul acesta NU se va săpa nimic la metrou.
Distinși clujeni, e ceva bolnav în modul în care noi, cetățenii municipiului, am rămas ultimii pe care primarul Boc mai reușește să-i mintă cu “metroul”. Suntem ca într-o relație abuzivă în care
-bărbățelul își încalcă sistematic legământele – de ex. dând terenul pentru nodul intermodal stabilit prin PMUD, moka, miliardarilor Ciorcilă și Goia să-și facă birouri acolo, lăsând cetățenii cu ochii-n soare în plină criză de mobilitate
-bărbățelul toacă banii orașului pe păcănele – v. parcul lui Sile Pușcaș de 1.2 ha, pe care primarul a pierdut 15 milioane de euro banii noștri) și etc și etc și etc.
Dar noi, char și în acest al șaselea mandat al primarului, ori de câte ori îl mai prindem cu minciunica, până la urmă tot să ne uităm cu ochii înstelați către El ajungem. Suntem cu capul? Nu. Din păcate, așa arată adâncirea în toxicitatea unei relații manipulatoare, iar noi am reușit contraperformanța de-a ajunge în acea fază a relației în care ceea ce noi ne tot încăpățânăm să negăm, deja TOATĂ LUMEA din jur vede și știe. Exemple? Poftim.
Bucureștiul știe. Știe atât de bine, încât după ultimii 2 ani în care totuși a mai dat niște bani pentru “metrou”, în acest an Guvernul nici măcar n-a mai inclus proiectul în programul de guvernare. Faptul că nu l-a trecut pe listă nici măcar de token așa, e un afront politic pe față, și un semnal mai mult decât explicit că Boc și-a mâncat omenia cu proiectul, la București.
*
Pe surse din partea mai p̶o̶c̶ă̶i̶t̶ă̶ puritană a PNL, Bolojan e deja atât de stânjenit de succesiunea de cuvinte “metroul de la Cluj” încât își dă ochii peste cap numai când aude de el. Dar deja și anul trecut oameni de prin ministerele MT, MD și MIPE îmi povesteau că angajații nu mai știau unde să se ascundă când apărea “Boc cu metroul”.
La nivel mai de top, în ultimii 2 ani miniștrii precum Grindeanu, Câciu, sau Drulă roast-uiau public proiectul de “metrou” în termeni din ce în ce mai crași, pe toată gama între “avem îndoieli” “mai bine să poftească domnul primar să explice” și “e o rușine”. Ne-au pus astea pe gânduri? Nu. Mai bine am ales să ne irităm nevoie mare, gen “cee? ăla vorbește? poi ăla e așa și așa, ăla-i curvar, ăla be, las că știm noi”, și, loviți în aripă, am ținut de fiecare dată să-l apărăm pe bărbățel, dar de fapt ne și apăram de rușinea că trăim într-o relație abuzivă cu dumnealui.
Din păcare, în realitate de pe teren a proiectului, în parametri ăia răi, tehnici și seci, proiectul e un dezastru, cel mai mare Fail al municipiului Cluj-Napoca, istoric așa. Cum așa? Poi, uite cum așa.
-Nu era vorba, din gura edilului, că “metrou funcțional în 2026?” Nu se pune? Bărbățelul a zis-o și el numai așa?
-Nu era vorba că “proiect prins în PNRR, contract garantat de Guvern” Nu se pune?
-Nu era vorba că 7 stații și tunel până în vara 2026? Nici asta nu se pune?
-Nu era (ad nauseam) vorba că “proiectul e în grafic?”. Nici asta nu se pune?
Dar toate, împreună?
De 4 ani de zile documentez acest proiect. În 4 ani primăria a reușit contraperformanța de-a nu da nici măcar UN SINGUR enunț validat pe teren în “ce”, “cum” și “când”-urile enunțului.
Care este răspunsul nostru cetățenesc față de asta? Gângureli gen “bine naaa Ion al nost mai exagerează, mai înfrumusețează el lucrurile, dar ce să-i faaaci, e un om stresat, e ocupaaat, uite, stă toată ziua la servici, și uite, uneori chiar reușește să mai repare chestii prin casă”. În schimb, ne lăudăm la vecinele de pe scară “apăi să vezi că Ion al miu mi-a zis că osă-mi cumpere un inel cu diamant, ce inel cu diamant o să am eu” (ele crapă de invidie). Apoi, “Ion al meu IAR mi-a zis că osă-mi cumpere inel cu diamant, mi-a și arătat poze!” apoi cu “Ion mi-a zis că CHIAR o să-mi cumpere inelul, a și arătat randări despre cum îmi stă pe deget”, și tot așa. Apăi nu-i minunată viața ce-o avem? Zicem și noi, ca să facem față faptului că suntem mințiți în formă continuată. E un mecanism de coping și asta.
Între timp, în realitatea cea crudă, lucrările la “metrou, singura soluție dată de specialiști pentru mobilitatea clujeană” -nu numai că stagnează, dar aproape că merg înapoi – având în vedere raconturile recente ale ex-ministrului Boloș (preluate de președintele Nicușpr Dan) despre negocierile extrem de dure de la Bruxelles pentru menținerea unor proiecte întârziate în PNRR. Concret, acelor proiecte care nu își pot dovedi progresul scontat până în vara 2026. Până la care mai avem 1 (un!) an. În care Clujul ar trebuie să sape 7 (șapte!) stații de metrou, și tunelul de 9 (nouă!) km dintre ele. Scuze, dar asta e ridicol, în toată greutatea cuvântului.
Plus, e trist.E trist, pentru că așa cum unii observăm, de câteva luni bărbățelul nostru deja a început să ne deturneze atenția de la “metrou”… cu promisiunea nouă a unui lănțișor întreg, numit “revoluții ale mobilității”. Frumos! Nu mai e un inel, că-i un lănțișooor întreg, vecinelor! Gata, hai să sărim s-o credem pe asta, mai ales pentru că e mai puțin dureros așa, decât asumarea de a-l lua pe Ion la rost: “dragostea mea, știu că ești obosit după atâtea ore la servici și abia întors de prin delegații, și chiar sunt recunoscătoare pentru toate ce le faci pentru noi, dar nu te supăra, cu inelul ăla de care ai tot zis și cu mi-ai arătat randările alea frumoase, ce se mai aude”?
Well, cu metroul e groasă-groasă. Am arătat-o de N ori și pe cifre că nici măcar în acest an 2025 n-o să se sape nici măcar un centimetru de tunel. Contractul a fost semnat în 2022. 100% din proiectare, care trebuia să fie gata în 6 luni de lucru, în februarie 2024, nu e gata nici azi, în 2025, nici măcar pentru primele 7 stații. Nici măcar 50%, după 21 de luni. O viteză de 14% față de cel enunțat. Dar bine amuu, hai să nu fim nerecunoscători și degrabă cicălitori. OSĂ avem lănțișorul întreg!
Din păcate, cu “metroul” problema nu mai e demult să dovedești, pe cifre, că e o himeră totală. Oricine se uită de la distanță, vede catastrofa proiectului în ridiculitatea sa deplină. Numai noi ținem cu dinții s-o negăm. Față de noi înșine, ultimă redută.
Pentru alții, de la distanță, un fail tehnic. Pentru noi, e mai mult mai dureros: e un fail relațional, pe care nu suntem în stare să o gestionăm.
Aici suntem, ăștia suntem. Îți suntem recunoscători, Ioane, că ne salvezi de rușinea că ne-ai manipulat cu “metroul”, creându-ne urnătoarea manipulare, cu “revoluțiile mobilității” în care să ne refugiem.
Ne merităm. Ne merităm?