Aceasta nu este România pentru care au crezut niște oameni că se poate muri – o Românie în care numai unii au dreptul să se exprime conform propriilor convingeri, iar ceilalți trebuie să se alinieze (cu respect!), respectivelor convingeri. Este România în care nu numai legile sunt facultative, ci şi libertatea de opinie, dreptul de liberă alegere. Este ţara în care ignoranța și instigarea la ignoranță folosesc tuturor mâncătorilor de rahat. Securiştii, slugile lor politice şi activiştii lor din mass media mănâncă moțul de pe rahat în numele meseriei pe care și-au ales-o. Au ales să o ducă bine cu un efort minim: trasul de sfori şi datul din gură – pentru fiecare manipulare, fiecare minciună spusă în spaţiu public, conștiința lor, dacă o au (dar mă îndoiesc), trebuie să se frământe, nu a altora: a #activiştilor_prostiei, de exemplu, cei mai eficienţi răspândaci ai nemerniciei în spaţiul public.
Nu vă mai lăsaţi amăgiţi că s-ar vrea binele comun, binele României. Nu se vrea decât un loc căldut și un ban nemuncit pe spinarea credulităţii, spaimei alimentate continuu de neștiință (neştiinţă ridicată la rang de Ştiinţă). Mi-ar face plăcere să văd Patriotism manifestat (nu mimat) prin bunăstarea reală a tuturor românilor indiferent de naţionalitate, convingeri politice, religioase, sexuale şamd, la care să pună umărul, cu acelaşi efort pe care-l depun în a face rău acești halitori cu polonicul de vorbe-n vânt. Să văd infrastructură, educație, salarii decente, prosperitate, zâmbete pe față șamd, nu manipulare grosolană, slugăreală fără condiţii şi averi colosale realizate nejustificat în nici o generație.
Viaţa opinacilor (mai ales a infiltraţiilor serviciilor în mass media) este fascinant de asemănătoare cu cea a găinilor. La fel ca şi găinile, opinacii știu să devină numai friptură sau supă și scapă de “morcov” doar dacă devin cloșcă. Mi se pare fascinant cum scurmă ele țărâna, doar, doar răsare de acolo bobița sau viermișorul cu care să-și acorde singure dreptate: uite, a meritat strădania, am avut dreptate, era ceva p-aici, n-am râcâit degeaba. Găinile sunt atoateștiutoare, fără scurmatul lor în gunoi, mărgelele ar rămâne pe veci acolo îngropate. Desigur, când cotcodăcesc să-și anunțe producția, li se pare că nimeni nu le acordă meritata atenție – nimeni decât păsările de pradă ce pândesc de sus (cele pentru care ajung friptură, supă, sau cloşcă). Atunci găinile leșină de bucurie c-au fost remarcate. Cel mai fascinant mi se pare cum dacă le acoperi capul cu ceva, cad în somn profund. Și așa rămân. Dar ele au impresia că-s treze, vigilente, și degrabă scurmătoare-n gunoaie în căutare de ipotetice mărgici. Despre care să ne cotcodăcească.
PS: Eu nu uit anii în care jurnaliştii făceau foamea, iar opinacii serviciilor infiltraţi în mass media făceau averi. Pe foamea jurnaliştilor se băteau pe burtă şi făceau afaceri cu potentaţii zilei. Pe foamea jurnaliştilor le băgau acestora pumnul în gură şi le refuzau anchete şi opinii. Pe foame şi pe distrugerea meseriei de jurnalist au fost infiltrate redacţiile cu boschetari de presă, slugile prea plecate ale opinacilor. Unde ne sunt acum opinacii? Prin Parlamentul României şi cel European. Cadre de nădejde, răsplătite pe măsură. Unde sunt boschetarii de presă? Fac “quality” în aşteptarea răsplăţii.