Acum exact trei ani si jumatate, publicam in Ziar de Cluj un text intitulat „Inaltul care nu coboara” (da click), un articol critic la adresa Mitropolitului Andrei, un soi de analiza a activitatii Inaltului la doi ani (atat erau atunci) de la inscaunarea sa in locul lui Bartolomeu.
In acel text, ce sunt convins ca a fost primul articol critic pe care IPS Andrei l-a avut in prodigioasa sa cariera in cadrul Bisericii (nu ma refer aici la calomniile de dinainte, cu colaborarea cu Secu), ii sugeram Inaltului sa coboare pe pamant de la inaltimea functiei sale, sa nu confunde Clujul cu Alba, sa isi construiasca propria sa Viziune, sa isi modernizeze gandurile, sa aduca tinerii inapoi la Biserica. Pana atunci, nu o facuse.
Timp de doi ani, desi intr-o alta discutie il avertizasem ca orasul acesta e greu de „citit”, Mitropolitul ratacise printre conveniente, incercase in zadar sa aplice „reteta” socializarii arhieresti care functionase perfect la Alba-Iulia, unde a fost atat de respectat si unde acum i se duce intr-atata dorul.
Nu stiu daca articolul meu critic l-a trezit. Nu sper sa am atata influenta. Poate ca si el a contribuit la revelatia proprie a lui Andrei Andreicut ca ceva trebuie facut. In trecut, Bartolomeu isi castigase respectul prin pozitiile extrem de penetrante, mai ales in anii senectutii, vizavi de tarele societatii romanesti. Ele veneau din cand in cand ca niste topoare gigantice, ascutite, care spargeau lemnul prejudecatilor, care trozneau in vreascurile echivocului. Iar Andrei si-a inteles, chiar daca putin mai tarziu, Misiunea. Si s-a schimbat incredibil.
In ultimii trei ani, Mitropolitul Clujului s-a transformat incredibil. A facut munca de randas al lui Dumnezeu, batand parohiile din jurisdictia sa canonica. S-a implicat in multe cauze caritabile, ducand Biserica in fata, nu propria sa imagine. A fost o surpriza incredibil de placuta cand Mitropolia Clujului a reactionat prima in timpul dezastrului de la Colectiv strangand o suma importanta de bani pentru cei afectati.
Andrei nu s-a mai temut in ultimii ani sa comunice. Iar asta este o mare noutate in ceea ce priveste stilul sau personal, mai low profile. IPS Andrei vorbeste in ultima vreme tot mai apasat, pe subiecte sensibile, fara sa se mai ascunda dupa deja celebrul conservatorism al BOR.
Acest om important al Bisericii, ce in curand va atinge varsta de 68 de ani, a fost toata viata sa un constructor. In ultimii 20 de ani, acest om extrem de ambitios a coordonat constructia a sute de biserici noi, zeci de manastiri, centre pentru tineret, gradinite. Dar abia acum a inteles cat de important este Cuvantul.
Ieri, toata presa a preluat declaratiile sale surprinzatoare referitoare la nominalizarea lui Sevil Shaidehh pe functia de premier. Noi, ziaristii, ne-am dus la Mitropolit pentru a asculta mesajul sau de Craciun. Nimeni nu se astepta la cuvintele astea:
„Dacă e să-mi cereţi părerea mea personală, v-o spun şi pe aceasta. Încă n-o ştim pe doamna care va fi prim ministru, probabil că e o femeie bună, o femeie pricepută la administraţie. Însă, subiectiv, eu aş fi dorit să fie nominalizat un premier pe care îl cunoşteam şi care era… Se ştie de la sine, mitropolit ortodox fiind, aş fi dorit un premier român şi ortodox. Adică, pe cine, mă veţi întreba. Pe domnul Vasile Sebastian Dîncu, pentru că corespundea din toate punctele de vedere la criteriile pe care le avea în minte dl Dragnea…”, a spus IPS Andrei.
Sa facem cateva constatari pline de evidenta. Mi-e greu sa cred ca IPS Andrei vorbeste fara gura lui. De la inaltimea Mitropoliei sale, Andrei a vorbit exprimand un punct de vedere al Bisericii, care se simte pur si simplu tradata de Liviu Dragnea. De ce? Fiindca BOR a fost alaturi de PSD in ultimele inclestari politice importante si a contribuit foarte mult la scorul puternic pe care Dragnea azi il foloseste ca levier in negocierile sale.
Liviu Dragnea a tradat Biserica, nu PSD. Iar asta va avea aspre repercusiuni asupra lui. Votantii PSD sunt revoltati, membrii PSD sunt furiosi, stalpii PSD maraie pe la colturi. Acum, si Biserica Ortodoxa Romana se simte tradata si exprima asta in viu grai, in direct, prin intermediul presei.
Iar pozitia IPS Andrei in aceasta chestiune, chiar daca, din politete, a accentuat ca e o opinie personala (sic!), este pentru mine una reconfortanta. M-am saturat de echivoc, de mesajul dublu al prelatilor inalti, ca si crestin ortodox, imi doresc curaj si implicare in chestiunile tarii. Biserica Ortodoxa Romana este o forta, este timpul sa isi constientizeze aceasta forta si sa o foloseasca. Ba, mai mult, sa isi intareasca rolul social si de educatie.
Despatimirea Bisericii Ortodoxe fata de vechea imagine, mereu contestata, trebuie sa aiba loc si prin intelegerea timpurilor noi. Timpurile noi cer actiune, nu popandire. Cer curaj, nu teama. Timpurile noi cer fermitate, nu ipocrizie.
Liviu Dragnea a transformat Romania dintr-o tara intr-un judet. Judetul Romania. In care, crede el, isi poate pune om la Guvern, asa cum isi puneau arivistii noi imbogatiti din protipendada comunista om la stat la coada la butelie.
Nu stiu daca Vasile Dancu ar fost suprema alegere. Dar nivelul de asteptare al tarii (!) pentru nominalizarea lui a fost urias. Vasile Dancu nu a fost nominalizat, dar presiunea lui Dragnea pentru a-si pune in cel mai teleormanean mod prietena de familie, ca sa nu ii zic fina, martor/turnesol la Palatul Victoria, este de o micime politica incredibila, iar intamplarea asta il victimizeaza si mai mult pe Dancu, il consolideaza si mai mult pe Prof.
Daca Dragnea mai insista mult cu Sevil, s-ar putea ca pana si pesedistii moldoveni si munteni, care nu prea iubesc clujenii, sa considere ca lupul Dragnea a luat-o razna, sa il impuste sub coada cu glontul revoltei si sa il duca pe Dancu in postura de presedinte/premier.
Dar m-am luat cu cele lumesti, si am uitat de Andrei. Mitropolitul Andrei este marea revelatie a Clujului din acest an. Ma bucur enorm sa vad ca a reusit sa scape de umbra marelui Bartolomeu si sa isi construiasca propriul drum de Mitropolit, asa cum se cuvine si asa cum asteptam cu totii. Judecand dupa acest an complicat si plin de incertitudini, este o mare bucurie pentru mine sa vad acest lucru: Clujul are Mitropolit, cu M mare, nu un om care ocupa o simpla functie in aparatul BOR. Clujul si-a recapatat Stalpul.