Cocos nevoie mare, jurnalistul Ionel Lespuc ma intreaba de ce in Ziar de Cluj unii grei ai orasului nu sunt niciodata criticati. Si face o mentiune: Ioan Rus. Trecand peste ipocrizia jurnalistului, care in propriul ziar, Ziua de Cluj, uita sa il critice pe Ioan Rus, nu de alta, dar il suna sefii, mi-am dat seama ca este posibil ca omul sa aiba totui dreptate.
Ioan Rus a fost foarte putin criticat, nu numai in Ziar de Cluj, dar in toata presa locala clujeana din ultimii ani.
La asta a contribuit in mare parte caracteristica lui Rus de a sta low-profile, dar mai ales „anvergura” personajului, cotat in Cluj drept un om cu greutate, cu care nu e bine sa te pui, care e sustinut de „structurili”, la cabana caruia se duc mari ministri ai Romaniei. Iar asta e, intr-adevar, un lucru interesant: in ultimii zece ani, milionari celebri, ministri in functie, personaje grele ale tarii, au trecut invariabil la o cafea si pe la „Ucu”. Ok, asta naste intrebari din partea barfologilor de cafenea, desi nimeni nu se gandeste ca poate, doar poate, acest om este atat de respectat incat naste reactii de acest gen.
Si eu il respect pe Ioan Rus, dar nu mi-e frica sa il critic. In general, nu mi-e frica de el. Frica e apanajul slugilor, iar Rus nu mi-a fost niciodata stapan. Si nici altii.
Ma gandeam insa aseara ca starea actuala a Clujului, haosul politic din oras, i se datoreaza si lui. In mare masura. S-a vorbit mereu despre blatul PSD-PDL/PNL la Cluj. Dar nimeni nu a vorbit in mod clar despre cei care au framantat peste un deceniu aluatul blatului.
Iar „cocatorii” sefi ai aluatului, blatistii Alpha, cum i-as numi eu sunt Ioan Rus si Emil Boc. Da, se cunosc ei foarte bine de pe vremea UASCR, dar nu numai asta le-a legat pactul.
In Cluj-Napoca, sloganul politicienilor este „hai sa facem sa fie bine, sa nu fie rau”. Asa gandesc ei: de ce sa ne certam? Poate ca azi eu sunt la putere, poate maine esti tu, hai sa taiem din ciolan si sa il invelim frateste intr-un blat mumos, numai pentru noi.
Este si motivul pentru care Ioan Rus poate fi considerat vinovat de absenta oricarei opozitii in acest oras.
Ioan Rus nu a dorit niciodata sa creasca lideri din pepiniera PSD, a crescut doar slugi. Si-a marcat mereu pozitiile in partid ca sa isi serveasca propriile interese, rareori ale partidului.
Exemplu. Alexandru Cordos. Directorul lui Ioan Rus de la dealerul auto al Hyundai. Cuminte ca apa sfintita, fara personalitate. Ioan Rus i-ar zice „un om bun”. La un semn, „Sandu” a ajuns senator.
Exemplu. Prefectul Vuscan. Omul care intoarce gratarele la cabana lui Rus. Prieten cu Rus de pe vremea buna a UASCR. „Un om bun”, i-ar zice Rus, eu as zice de o gaunosenie profesionala sora cu moartea, un Emil Boc ce n-a avut sansa preamaririi, ca altfel ne rupea cu populismele.
PSD Cluj de azi arata exact asa cum a dorit dintotdeauna Ioan Rus sa arate: fad, fara personalitate, fara miza. Remus Lapusan? Sluga perfecta a lui Rus. Nu se putea alege mai bine un personaj din „noua generatie” care sa conduca filiala.
Mircea Jorj? Sinecuristul perfect, inteligent, functionar din toate punctele de vedere, „un om bun”, i-ar zice Rus.
Va pot da o tona de exemple. Dar ele duc spre aceeasi concluzie: Ioan Rus, blatistul Alpha al Clujului, nu a dorit niciodata sa creeze o competitie pentru Emil Boc. Cateodata letargic, cateodata aparent putin interesat, Ioan Rus a influentat in proportie covarsitoare scena politica la Cluj, transformand-o intr-una anemica.
Ioan Rus si meschinele sale interese, meschine fiindca sunt proprii, au facut ca acest oras sa incapa timp de 12 ani pe mana pedelistilor, au lasat la putere un Emil Boc populist si ineficient care sa aduca orasul in halul in care este el azi.
Rus nu are chef de oameni cu personalitate langa el, el vrea slugi care sa il aduleze.
Ioan Rus nu are chef de sange proaspat langa, el prefera compania varstnicilor sai amici cu care poate sa rontaie amintiri despre cum au facut ei si au dres dezvoltarea Romaniei, niste mesianice aparitii fara de care noi eram in buda.
Ioan Rus e prea rasfatat ca sa intrevada schimbarile de paradigma, priveste politica ca pe un business.
Daca acum cateva luni, prin intermediul lui Marian Oprisan, celebrul baron de Vrancea, a fost sunat sa il primeasca pe Mihai Seplecan la birou pentru a-i discuta viitorul politic, l-a primit.
Fiindca el vede politica locala pe coordonatele unei afaceri. Mai faci un compromis, sa se bucure si slugile de o ciosvarta.
E usor sa faci socialism de la volanul unui Mercedes. E usor sa vorbesti despre stanga cand esti milionar. Numai Cioran le mai plangea de mila taranilor care coseau in arsita verii, scriind randuri emotionante despre ei de la umbra unui nuc batran sorbind dintr-o limonada.
Unii il considera terminat pe Rus. Nu stiu daca e terminat, stiu doar ca in aceste momente e incapatanat al naibii.
S-a certat groaznic cu prietenul sau de o viata Vasile Dancu si amandoi au ajuns la niste orgolii atat de copilaresti incat lesne le putem considera drept niste „simptome” ale crizei barbatului trecut de 50.
Stiu ce inseamna sa fii orgolios, si eu sunt, stiu ce inseamna sa ai sangele fierbinte, si eu il am, dar ne despart pe mine si pe cei doi doua decenii de viata si experiente. Doi prieteni ce se stiu de o viata nu se pot certa ca la gradinita.
Are o vorba Rus: „Unde e multa minte, e si prostie multa”. Sa si-o asume, nu numai sa o spuna.
Caci si Rus, dar si Dancu, doua minti importante ale Clujului, pot sa respire putin si sa se gandeasca la ce vor lasa in urma la un moment dat, atunci cand carierele lor se vor apropia de final.
Un oras condus de slugi, de foci ce ridica labuta la comanda, sau un Oras pentru copiii lor?