Secera ielelor, pomul mortului, piedica pentru fratele lunatic, roata care se rostogolea pe deal in jos de solstitiu sunt doar cateva din obiectele vrajitoresti ale expozitiei fabuloase vernisata astazi la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (MET). Obiecte cu care stramosii nostri faceau acte de magie au fost scoase la lumina de specialistii de aici pentru prima data in istoria institutiei si fac obiectul expozitiei „Practici magice in spatiul rural traditional din Transilvania”.
Practicile magice au fost practicate la noi de-a lungul secolelor in sinergie cu cele religioase, legate de principalele evenimente din viata omului. Expozitia prezinta, in premiera, obiecte rare si foarte putin cunoscute din vechile colectii ale muzelui – pietre magice, amulete, obiecte pentru vrajit, monede pentru deochi, leacuri de intarire.
Ca urmare, exponatele de la MET au fost grupate in jurul nasterii, a casatoriei si a ritualurile legate de moarte.
„A pune magia in centrul unui demers muzeografic, asa cum este cel de fata, poate parea o intreprindere curajoasa, data fiind natura celor doua aspecte care, volens-nolens, trebuie sa se intrepatrunda si sa se completeze aici: anume, pe de-o parte, actul magic, act care de cele mai multe ori este unul imaterial, un act care apeleaza la cuvant sau gest si, pe de alta parte, obiectul ca element fundamental al unui demers de tip expozitional. Avand in fata acesta provocare, expozitia „Practici magice in spatiul rural traditional din Transilvania” cauta sa puna in evidenta gandirea mitico-magica care subintinde o intreaga sintaxa ritual-ceremoniala vie inca pe alocuri in acest areal etnografic. in cadrul expozitiei se pot regasi deopotriva obiecte care au fost utilizate exclusiv in practici magice cat si obiecte obisnuite (specifice vietii taranesti) dar care, puse in diferite contexte ritual-ceremoniale, devin fie purtatoare de semnificatii magice, fie instrumente prin care se realizeaza un rit cu semnificatii magice”, aprecizat dr. Silvestru Petac, muzeograf in cadrul MET, cel care s-a ocupat de aceasta expozitie.
Chiar langa intrare se afla cateva obiecte folosite de cei care cresteau oi, de la vasul pentru focul viu, la vase folosite in anumite feluri la masurisul laptelui si pana la niste piepteni inclestati odinioara la sarbatoarea Sfantului Andrei, pentru ca asa sa ramana si dintii lupilor in fata animalelor celor care practicau aceste obiceiuri.
Camera este strajuita de o cruce celtica, simbol des intalnit in zona Transilvaniei. Urmeaza coltul dedicat obiceiurile de nastere, menite sa dea sanatate mamei si micutului, precum si sa asigure o nastere usoara.
S-a vorbit despre felul in care gravida trebuia sa poarte furca invers, sa treaca prin anumite locuri si sa savarseasca anumite ritualuri, despre ursitoare si asa-numita vanzare a copilului, peste un mormant, pentru a-i asigura sanatate.
Spatiul rezervat nuntii are la loc de cinste cununile mirilor, colacul si graul care nu lipseau de la nici o ceremonie.
S-a vorbit si aici despre practici bizare cum ar fi invartitul miresei sau ceremonialuri care se tineau pe camp pentru a-i asigura o casnicie fericita si fertila.
Pe o masuta alaturata se afla niste piedici asemeni celor cu care se priponesc caii.
„Este foarte greu de explicat intelesul unor obiecte unor oameni care au alta formatie culturala decat a acelor care au folosit acele obiecte. In trecut, in satul romanesc se credea ca copiii care se nasc in aceeasi familie, in acelasi an si in aceeasi zi, fara sa fie gemeni, sunt frati lunatici. Daca unul din ei moare, trebuie neaparat sa moara si celalalt. La inmormantare, se punea o piedica de cai la piciorul mortului si cealalta la piciorul viului. Cineva il intreba pe cel viu daca se face frate cu el, iar el spunea ca da, pana la moarte. Asta insemna ca viul se despartea de fratele lui lunatic”, a explicat Ioan Tosa, de asemenea muzeograf la MET.
Tot aici se afla si un vas care se spargea la inmormantare.
In partea opusa, un alt obiect cu o semnificatie deosebita a fost expus publicului pentru prima data.
„E secera ielelor, obiect unicat in Romania si poate in lume. Despre iele se credea ca au fost servitoarele lui Alexandru Macedon. Acesta a ajuns cu razboaiele lui pana la poarta raiului si a vrut sa bata cu stapanul locului. Ca sa incheie pace, i s-a dat o sticla cu apa care, bauta la batranete, l-ar transforma in tanar. Servitoarele au baut din apa si au devenit vesnic tinere. Umbla intre Pasti si Rusalii prin aer, cu muzicanti, din loc in loc se lasa jos si joaca. Locul ramane un cerc ars. Mai lasa un urma un obiect. Daca trec peste un om, il pocesc. Ca sa fie salvat de boala asta, se foloseau fie obiectele lasate de ele, cum e aceasta secera, fie jucau calusarii in jurul lui”, a mai spus specialistul.
Se mai gasesc, de asemenea, o stea, o toba, o capra din cele care bateau strazile de Anul Nou, o paparuda si multe altele.
„Fiecare obiect are o poveste. Fiecare obiect e legat de o anumita lume care nu mai este acum. Este legata de un lucru care nu se mai intampla azi si, din pacate, incetul cu incetul, si obiectele, si lumea se duce. La ora actuala, nu cred ca se mai poate vorbi de satul romanesc si nici de taranul roman”, a conchis Tosa.
Expozitia este organizata la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, pe strada Memorandumului nr. 21, si va fi deschisa in perioada 17 decembrie – 10 ianuarie.
