La prima vedere, armonia sexuala s-ar putea reduce la ceea ce, deopotriva, femeile si barbatii numesc “potrivire”; de fapt ea inseamna in primul rand dragoste, acel sentiment care inalta pe culmi de paradis satisfacerea sexuala dar care, la randul sau, este sustinut de deplina comuniune a cuplului in actul sexual.
Dragostea este prezenta pe toate meridianele si la toate rasele umane si se manifesta complex ca o mare forta a naturii. Inseamna posesiune – nu numai cea sexuala, ci si aceea extraordinara senzatie ca fiinta iubita iti apartine, este a ta trup si suflet. Ce altceva este gelozia daca nu teama de a trebui sa imparti – sau sa pierazi definitiv – starea de beatitudine pe care ti-o da posesiunea, certitudinea dragostei impartasite, identificarea celuilalt cu tine insuti!
Dragostea mai inseamna altruism, generozitate, capacitate de sacrificiu, multa disponibilitate pentru intelegerea personalitatii, temperamentului si comportamentului partenerului. Forta de coeziune a cuplului se afla in capacitatea fiecaruia de a face concesii celuilalt, premiza fundamentala a instaurarii armoniei depline intre barbat si femeie. Dar aceasta armonie depinde in mod esential de armonia sexuala, tel pe care oricine il poate atinge!
Un monstru al dragostei este obisnuinta. Nu trebuie sa se creada ca acest pericol pandeste doar pe cei ce si-au serbat deja nunta de argint sau chiar de aur! Aceasta stare poate sa apara cu mult mai devreme, cu efecte dezastruoase asupra armoniei sexuale, a armoniei cuplului respectiv in general. Cate casnicii nu ajung in situatia in care fiecare il hartuieste pe celalalt, ca rezultat al starii generale de nemultumire! Dorinta de a avea ultimul cuvant, de a fi intotdeauna cel care are dreptate in detrimentul celuilalt nu este altceva decat o incercare a subconstientului de a compensa deficienta sexuala.
Nu rareori apare situatia diametral opusa, in care deficienta sexuala creeaza un complex de culpabilitate de care celalalt profita – cu sau fara intentie sau premeditate – in relatiile de toate zilele. Femeia cicalitoare, pe care nu trebuie sa o vedem doar in pragul menopauzei (ea putandu-se manifesta ca atare si la 20 de ani!), are in imensa majoritate a cazurilor scuza insatisfactiei sexuale. Ea convietuieste cu un barbat pe care l-am putea numi “victima vinovata”. Da, “victima vinovata”, caci , de cele mai multe ori barbatul este cauza insatisfactiei sexuale a femeii, ba chiar si a propriei sale satisfactii uneori. Iar aici, cel putin initial, nu este vorba de impotenta, ci de ignoranta!
Pentru vremea in care traim, in care problema relatiilor sexuale este abordata sub semnul deschiderii totale, in care cohorte intregi de psihiatri, psihologi, neurologi sau sexologi fac cercetari de mare finite si subtilitate pentru a identifica toate ascunzisurile mecanismelor fiziologice care intervin in pregatirea si desfasurarea actului sexual, toate dereglarile posibile si modalitatile de combatere a acestora, ignoranta in dragoste nu are nici un fel de scuza.
Studierea conceptiei Tao despre iubire nu este grea, daca se accepta dintru inceput premisa ca in alcatuirea ei intra idei considerabil diferite de cele obisnuite. Toti avem idei preconcepute, de care este greu sa scapam. Insa Tao ne propune principii care sa duca la schimbarea unora dintre ideile noastre referitoare la iubire. De exemplu, multe femei resping ideea artei sau a tehnicii de a face dragoste – si pe buna dreptate: tehnica fara sentiment sau emotie transforma actul sexual in ceva fara inima.
Taoistii chinezi, subliniind tratarea iubirii si a sexului cu gingasie si simtire, au relevat si importanta artei. Ideea lor este ca, daca dorim sa facem ceva – orice – cum se cuvine, trebuie sa avem cunostiintele respective. Daca dorim sa cantam la pian, trebuie sa invatam exercitiile pentru degete, pe care sa le efectuam apoi zilnic. La fel, barbatul si femeia trebuie sa invete sa iubeasca, daca se hotarasc sa devina intr-adevar parteneri.
Tao presupune ca barbatul isi dezvolta aptitudinile de a iubi intr-un asemenea grad, incat sa-si poata aprecia partenera si, de asemenea, sa o satisfaca. “Satisfacerea in sensul Tao nu inseamna numai atingerea orgasmului ci, intr-un sens mai profund, metafizic, include si cultivarea dragostei reciproce.
Cand vorbeste despre tehnica, conceptia Tao nu se refera numai la penetrare si la ejaculare intr-un mod controlat (“Daca veti putea face dragoste de 100 de ori, fara sa ejaculati, veti trai multa vreme” – Zhang Zhong Lan, medic chinez), ci si la dezvoltarea simturilor, astfel incat sa se obtina armonia deplina yin si yang. Un pianist poate atinge maiestria in tehnica digitatiei, dar el nu va deveni un mare interpret decat atunci cand isi pune sentimentele si imaginatia in relatie cu muzica. Asa se ajunge la iubirea extatica.