Organizarea de evenimente „culturale” sau conexe a devenit o afacere profitabilă, disimulată în spatele unor organizaţii ne-guvernamentale dar finanţate, într-o manieră covârşitoare de către stat, prin diversele sale organisme: guvern, agenţii guvernamentale, primării, consilii judeţene ş.a.
Acesta este şi cazul asociaţiei compuse din mai multe organizaţii ne-guvernamentale şi cunoscută sub numele de Federaţia Share. Puternic finanţată de Primăria municipiului Cluj Napoca, această federaţie nu face decât să confirme tradiţia românească post-decembristă a ONG-urilor dependente în cvasi-totalitate de statul român. Avem de-a face cu o negare a esenţei unui organism non-guvernamental al cărui scop este chiar despărţirea, îndepărtarea de interesele statului şi ale politicienilor şi apropierea de interesele cetăţeanului, de protecţia a acestui în faţa posibilelor abuzuri ale statului. Este vorba de o deturnare perversă a sensului activităţilor non-guvernamentale: sub denumiri generoase (promovarea libertaţii, culturii,drepturilor omului etc.) au proliferat mii de ONG-uri care mai apoi au promovat şi derulat, prin finanţare…guvernamentală, aşa-zise activităţi în slujba binelui public! Exemple gasiţi cu asupra de măsură consultând hotărârile de alocări de fonduri publice către aceste aşa zise ONG-uri. În fapt, în spatele majorităţii ONG-urilor sunt firme ale fondatorilor sau apropiaţilor acestora, prin care se execută (sau numai se facturează!) activităţile, în mare parte formaliste, ale proiectului în cauză. Asistăm la pasul următor al perversiunii, la inversarea circuitului firesc al banilor într-un ONG: în loc ca finanţarea acestuia să se facă din bani ne-guvernamentali, urmată de derularea proiectului şi plata impozitelor către stat, avem de-a face cu finanţarea de către stat a ONG-urilor care apoi cumpără bunuri şi servicii de la firmele aparţinând, de cele mai multe ori, chiar fondatorilor respectivului ONG! Este ceva ce legislaţia noastră permite sau, dacă nu permite explicit, nici nu sancţionează.
Explic astfel de ce am iniţiat, înpreună cu Liviu Alexa şi asistaţi de mereu entuziastul avocat Ciprian Păun, demersul prin care solicităm Primăriei şi Consilului local clarificări în ceea ce priveşte finanţarea Federaţiei Share şi ale activităţilor acestei. Fac acest lucru având în vedere amploarea finanţarii acordate şi lipsa de transparenţă a întregii proceduri. Nu mă interesează artiştii, ci modul cum s-a făcut achiziţia serviciilor artistice. Cine a stabilit, de pildă, că artiştii vor un avans de 400 de mii de euro, adică aproximativ jumătate din totalul sumei finale? Sunt convis că dacă exista o licitaţie publică se găseau pe piaţa românească (sau internaţională!) promoteri care se descurcau cu mai puţin sau cu mult mai puţin. Un promoter consacrat din România, într-o competiţie onestă, ar fi avut nevoie de mai puţini bani pentru avans sau ar fi co-finanţat, din banii săi, avansul pentru artişti mulţumindu-se cu 200 de mii de euro de la primărie şi nu de 400 de mii! Prin acţiunea sa, conducerea Primăriei Cluj Napoca intervine brutal în ceea ce înseamnă piaţa de concerte din România, creînd un avantaj de neacceptat şi de nesuportat pentru alţi competitori. Era un prilej pentru Federaţia Share să îşi afirme forţa financiară într-o licitaţie, nu să se capitalizeze din bani publici intrând pe o piaţă pe care unii au pierdut bani serioşi pentru a se consacra. Mai mult, Federaţia Share va încasa toţi banii din bilete şi sponsorizări fără nici o obligaţie de a asigura bilete la un preţ subvenţionat, asemeni Companiei de Transport Public sau Regiei de Termoficare, care oferă servicii subvenţionate cetăţenilor, şi care prezintă situaţii finaciare care justifică nivelul subvenţiei.
Suntem şi în faţa unor poltici publice care nu au de-a face cu ideologia de dreapta, de la care domnul Emil Boc se revendică. Atunci când intervii brutal şi netransparent pe o piaţă şi aşa fravă, cum este cea a concertelor, favorizând clar un competitor, nu este vorba, de fapt, nici de politici de dreapta nici de politici de stânga ci, mai degrabă, se crează toate premisele pentru trafic de influenţă şi corupţie.
Prin decembrie anul trecut Primăria anunţa cereri de ofertă pentru serviciul de monitorizare a presei pentru anul 2015. Suma alocată era undeva la 14 mii de euro. Ei bine, pentru această sumă, Primăria cerea firmelor ofertante să aibă certificare ISO 9001! Asta pentru a fi acceptate în copetiţie. Mă întreb de ce, atunci când a alocat 400 de mii de euro Federaţiei Share, nu a pus şi această condiţie minimală având în vedere cuantumul sumei şi modul de alocare?
Şi o ultimă informaţie (pe surse) din piaţa de concerte: are loc în această perioadă o competiţie dură, între mai mulţi promoteri autohtoni, pentru a aduce U2 în România în 2016. Iată o oportunitate de business pentru Primăria Cluj Napoca: U2, iunie 2016, Cluj, alegeri locale.