Tratamentele bolilor cardiovasculare pot fi medicamentoase sau chirurgicale. In cel de-al doilea caz tehnicile utilizate sunt deseori foarte sofisticate. Diversele tipuri de tratamente sunt foarte utile pentru a limita agravarea bolii deja prezente; ele sunt cu atat mai eficiente cu cat sunt instituite atunci cand boala e inca la inceput.
Tratamentul bolilor valvulare cardiace consta in diferite tehnici chirurgicale de reparare a valvelor, atunci cand afectarea lor nu e prea grava, sau de inlocuire a lor printr-un aparat valvular artificial (proteza).
Exista doua tipuri de proteze. Protezele de metal sau carbon (cele mai utilizate) sunt proteze mecanice. Ele asigura o buna functionare pe termen lung, dar necesita un tratament impotriva coagularii sangelui (anticoagulant) pe viata, din cauza riscului formarii de cheaguri la nivelul protezei. Protezele ce provin din valvele prelevate de la un animal (cel mai adesea porc sau vital), sterilizate si prelucrate in asa fel incat sa nu produca o reactie de respingere, sunt denumite proteze biologice. La acest tip de proteze tratamentul anticoagulant nu dureaza decat cateva saptamani dupa operatie, dar durata lor de functionare e mai scurta, ceea ce presupune o noua operatie de inlocuire, dupa un numar de ani.
Tratamentul chirurgical care consta in unirea (anastomiza) a doua vase sanguine printr-un grefon vascular se numeste by-pass. El vizeaza restaurarea circulatiei normale si scurtcircuitarea unei ingustari sau a unei obstructii arteriale.
Progresele realizate in acest domeniu au fost considerabile si chiar daca, in prezent, by-pass-ul reprezinta o interventie chirurgicala dificila, tehnica sa este perfect stapanita si sansele de reusita sunt bune. Grefonul folosit pentru a restaura circulatia la nivelul diverselor artere e reprezentat deseori de o vena prelevata de la bolnav, in general de la nivelul membrelor inferioare (vene safene).
Un alt procedeu tehnic consta in a face o derivatie cu ajutorul unei artere apartinand bolnavului cu diametrul identic cu cel al coronarelor, cu e artera mamara interna, de exemplu, care se implanteaza in artera coronara afectata, dupa disecarea si izolarea ei.
Atunci cand leziunile cardiace sunt ireversibile si cand nici un tratament medical sau chirurgical nu permite restabilirea unei bune functionari a inimii, medicul poate fi nevoit sa-i propuna bolnavului un transplant de cord-plaman in cazul in care aceste doua organe functioneaza deficitar.
Transplantul cardiac consta in inlocuirea inimii bolnave a pacientului cu o inima sanatoasa, prelevata de la un donator in stare de moarte cerebrala.
Tratamentele bazate pe medicamente sunt din ce in ce mai mult folosite in bolile cardiovasculare, in special cand aceste boli sunt in faze incipiente. Este vorba de medicamente care reduce nivelul grasimilor din sange (hipolipemiante).
Aspirina e foarte eficace dupa un infarct miocardic, in angina pectorala sau in insuficienta coronariana; ea impiedica agregarea trombocitelor, deci formarea cheagurilor. Studiile au aratat ca administrarea cu regularitate a aspirinei in doze mici, la persoanele cu boala coronariana reduce riscul de agravare a acestor afectiuni cu 30 %.
Obiectivul noilor procedee cardiovasculare e acela de a indeparta perspective transplantului cardiac. De exemplu, cardiomioplastia se bazeaza pe principiul sustinerii cordului insuficient al bolnavului invelindu-l cu un muschi nespecializat al spatelui. Acesta din urma este preparat in prealabil pentru noua sa functie timp de mai multe saptamani si antrenat pentru a se contracta ritmic cu ajutorul unui stimulator cardiac.