Frica este o emotie normala, la fel cum sunt si bucuria si tristetea. Rolul ei este de a declansa reactia de aparare in prezenta unui pericol care atenteaza la integritatea noastra. Frica face parte din instinctul de aparare. Prin urmare, este firesc sa ne fie teama cand simtim o primejdie, pentru ca altfel n-am reusi sa supravietuim. Ganditi-va numai cum ar fi sa traversam strada fara sa ne asiguram pentru ca nu ne-ar fi frica de masini. Sau cum ar fi sa mancam orice si de oriunde, fiindca nu ne-ar fi frica de imbolnavire.
In fata unui pericol iminient, frica declanseaza o serie intreaga de mecanisme interioare, care ne ajuta sa facem fata situatiei. Creierul incepe sa produca adrenalina si alti neurotransmitatori. Aceste substante actioneaza asupra inimii, care incepe sa bata cu viteza. Vasele de sange si muschii declanseaza punerea in miscare a corpului. Miscare ce poate fi de doua feluri, adica fuga din fata pericolului, sau ofensiva, adica punerea in garda si pregatirea de “atac”.
Asadar, frica declanseaza raspunsuri diferite pentru a ne proteja: fie o luam la goana, fugim din fata pericolului, fie ne alarmam si ne manifestam propria agresivitate pe care o folosim pentru a ne apara. In orice caz, frica este un paznic bun, atat timp cat apare in prezenta unui stimul extern care semnaleaza un pericol. Este firesc sa ne fie frica cand ne ratacim si ne prinde noaptea, cand ne ataca hotii, cand suntem amenintati, cand percepem un zgomot asurzitor, cand vedem o imagine violenta.
Sunt si situatii in care frica reprezinta un simptom. Un semnal care arata ca in sufletul nostru exista tensiuni, conflicte, temeri pe care nu le putem intelege si nu le putem rezolva. Acestea isi gasesc calea de iesire prin manifestari nejustificate de frica. Astfel se explica de ce unor adulti in toata firea le este frica de intuneric sau de caini. Sau de ce unora le este frica sa zboare cu avionul. Sau de ce unii se tem sa manance un fruct pana nu il spala de zece ori. Asfel de persoane prezinta ceea ce psihologii numesc frica simptomatica.
Acest tip de frica se afla la originea unor comportamente irationale, care nu justifica gradul de pericol cu care ne confruntam. De exemplu, dormim cu lumina aprinsa sau nu putem dormi singuri daca ne e frica de intuneric, ocolim mai multe strazi daca ne e frica de caini, preferam sa mergem trei zile cu autocarul in loc de doua ore cu avionul pentru ca ne e frica de zbor. Practic, frica simptomatica ne perturba viata.
Frica simptomatica ascunde tensiuni si conflicte acumulate in timp sau traume suferite de cele mai multe ori in copilarie. Astfel de trauma pot suferi cei care au fost supusi unui exces de agresivitate fizica sau verbala, cei care au fost frecvent amenintati de parinti si profesori, cei care au fost martori ai unor manifestari violente (accidente, batai, viol, sinucidere, suferintele unei persoane dragi). Asemenea evenimente isi pun amprenta asupra unei persoane si ies la iveala cand acestea se confrunta la maturitate cu experiente traumatice similare.
Frica nu este totuna cu fobia. Frica nu ne perturba in mod semnificativ viata, nu ne impiedica sa ne desfasuram activitatile zilnice. Frica nu conduce la un disconfort major si nici la deteriorarea relatiilor personale sau de serviciu. Fobia apare cand frica devine incontrolabila si patologica. Fobia este insotita de manifestari care ii produc persoanei in cauza un disconfort major.