Luni dimineață, sub cupola de la Cotroceni, am asistat la o minune politică demnă de manualele de exorcizare ideologică. Președintele Nicușor Dan — într-un moment de inspirație matematică, probabil calculând aria de răspândire a influenței franceze — l-a scos de la naftalină pe Dacian Cioloș. Și nu oricum, ci pe post de „cadou” pentru Organizația Internațională a Francofoniei.
Dacian, acest „om-cameleon” al politicii dâmbovițene, se pregătește să schimbe din nou straiele. După ce a fost premier tehnocrat (fără să știe cine-l susține), comisar european (fără să știe cum să se oprească din tăiat panglici pe la Bruxelles) și lider de partid „Plus-Minus-REPER-Dispariție”, acum vizează marea cupolă a vorbitorilor de franceză.
Traseul e fascinant. În tinerețe, Dacian era mândru flăcău prin „Vatra Românească” și vicepreședinte la PUNR, pregătit să apere glia cu tricolorul la butonieră și discursul naționalist sub pernă. Se spune că spiritul de „vătrist” nu piere, doar se transformă sub influența unui socru ofițer prin serviciile secrete franceze. E o tranziție superbă: de la „Noi nu ne vindem țara!” la „Voulez-vous coucher avec mon CV, s’il vous plaît?”.
Sub brațul protector al memoriei unchiului Virgil Ardelean (faimosul „Vulpea” de la UM 0215), Dacian a învățat că cel mai bun camuflaj este absența. A dispărut în 2024, când partidul său, REPER, a reușit performanța de a fi mai invizibil decât un ninja într-o cameră întunecată, iar acum revine ca o pasăre Phoenix… sau mai degrabă ca un vultur sur care a stat prea mult la Paris.
Acum, fostul „naționalist de vatră” a devenit „globalist de catifea”. Cerșește o funcție unde se vorbește limba soției, sperând că lumea a uitat cum bătea pasul de defilare prin Clujul anilor ’90.
Așadar, pregătiți-vă: România lansează candidatura omului care a reușit imposibilul – să fie și nepot de general „doi și-un sfert”, și ginere de serviciu secret francez, și șomer politic de lux. Dacian Cioloș la Francofonie? De ce nu! Măcar acolo, dacă „eșuează cu succes”, poate să o facă într-o limbă mult mai muzicală.
Vive la France, vive la Roumanie, și mai ales, vive la funcție!
Liviu Man