Jurnalista Cristina Vigu a avut-o invitată într-o emisiune de la NCN pe Silvia Sbârciu, manager general al Filarmonicii de Stat Transilvania care a vorbit despre una dintre cele mai mari realizări a instituției de cultură clujene, respectiv găzduirea Galei „International Classical Music Awards”, Oscarul muzicii clasice.
Filarmonica de Stat Transilvania a aniversat 70 de ani de existență, 70 de ani dedicați muzicii clasice, ani sărbătoriți prin invitați speciali și premii naționale importante câștigate în cadrul Galei Premiilor Music Rate 2026 la Ateneul Român.
Cristina Vigu: Este o sărbătoare frumoasă, faptul că sărbătoriți 70 de ani de existență, dar vremurile nu mai incită la bucurie. Avem guverne și politicieni care se năpustesc asupra artiștilor, care doresc să le normeze munca, deși vorbim despre o meserie vocațională. Cum stați cu bugetul anul acesta?
Silvia Sbârciu: Bugetul încă nu a venit. Din fericire, lucrurile sunt pe linia de plutire din punct de vedere al bugetului, ceea ce ne-a permis să aducem și invitați mai de vază. Nu știm ce ne așteaptă, care va fi viitorul. De fapt, cred că nimeni în în România și nu știe exact care va fi viitorul. Din fericire, lucrurile au mers dintr un anumit punct de vedere destul de bine.
Sigur, ne-am dori întotdeauna mult mai mult, dar căutăm să aducem invitați de marcă care să ne mențină la un nivmelodyel profesional foarte bun. E esențial.
Am înțeles că acuma asupra normării muncii artiștilor s-a revenit, ceea ce este un lucru foarte bun pentru că munca artistului este necuantificabilă.
Adesea sunt întrebată de unde știu că artiștii studiază, de exemplu, că își fac acel studiu individual. Ei bine, e destul de simplu pentru un muzician să și dea seama pentru că ei cântă de fapt foarte bine. Deci, dacă nu studiezi, nu ai cum să cânți la acest nivel, comparabil cu marile orchestre din lume.
Din fericire, ansamblurile Filarmonicii sunt foarte bune și putem să aducem într-adevăr oaspeți care să pună concertele Filarmonicii pe o traiectorie, să zicem, internațională.
Cristina Vigu: Ați pomenit de oaspeți speciali și una dintre invitatele dumneavoastră speciale a fost soprana Melody Moore, un nume important care v-a fost alături la celebrarea celor 70 de anianiversari. Ce ne puteți spune despre această invitată?
Silvia Sbârciu: De fapt, ea s-a mutat la Cluj de curând și cumva e cartierul general, adică a început să predea la Cluj, este deja invitată și pe scenele din România mai frecvent. În continuare, agenția care o impresariază a rămas în Statele Unite, așa că face într-un fel naveta între Cluj și California sau și Statele Unite ale Americii.
Dar în afară de ea am avut și vom avea și invitați de același calibru, dirijori. A fost Andrei Boreico, care unul dintre cei mai importanți dirijori și care probabil va veni și la stagiunile viitoare.
Încercăm cumva să ne racordăm la ceea ce se întâmplă în lume și încercăm să aducem atât soliști cât și dirijori care să ne să ne permită să ne menținem acest nivel.
E foarte important ca cei cu care ansamblurile artistice cântă, dirijori, soliști, să fie de acest calibru.
Alături de Melody Moore îl vom asculta și pe Laster Lynch, va veni stagiunea viitoare, cu care noi deja am înregistrat un disc la Fanciula del West, primul din seria de șapte discuri pe care le-am înregistrat sub Pentatone Euro Arts și San Francisco Classical Musical Records.
Mai avem soliști importanți, a fost Lugansky vor veni… stagiunea viitoare va fi plină de astfel de de concerte de calibru pentru că vom găzdui pentru prima dată gala ICMA – International Classical Music Awards, care este un fel de Oscar al muzicii clasice.
Am semnat parteneriatul deja cu ei în toamnă și ne pregătim pentru această fabuloasă gală care va reuni cei mai mari muzicieni ă ai momentului. Evident, gală de muzică clasică.
Cristina Vigu: Este o premieră pentru Filarmonică faptul că este gazda în premiera acestei gale, nu?
Silvia Sbârciu: Și pentru România este o premieră. Această gală ICMA n-a mai avut loc niciodată în România. Acum sunt invitată în martie la Bamberg, la aceeași gală, care în acest an se desfășoară la Bamberg, s a desfășurat la Valencia, s-a desfășurat la Düseldorf. Deci e o o gală care din nou ne va pune pe harta muzicii clasice din lume, ceea ce ne bucură pentru că ni s-a acordat această încredere și în urma lansării pe piața internațională, pe piața discografică internațională. Suntem de fapt singura orchestră din România lansată pe piața discografică internațională și acest lucru s-a întâmplat în acești ultimi cinci – șase ani.
Cristina Vigu: Ajungem imediat și la ce înseamnă apariția pe un format tip CD a unei opere și încă una din cadrul Filarmonicii de stat Transilvania. Acolo chiar o să vă rog să detaliați pentru că este o premieră. Aș vrea să vă întreb în ce măsură este important că există deschiderea înspre în afară a filarmonicii și de ce este important să fie bine văzută și Filarmonica de stat în afara țării.
Silvia Sbârciu: Este poate cel mai bun ambasador cultural, o orchestră simfonică, care este de calibrul orchestrelor simfonice din lume, e un foarte bun ambasador cultural. Este un mod de a te face vizibil prin lucruri frumoase, prin lucruri elevate, dar este și o pătrundere pe piața internațională de care orchestrele din România au nevoie pentru că altfel nu știe nimeni de de ele, chiar dacă poate sunt ansambluri foarte bune. Deci este oarecum important. Nu exiști pe piața internațională într-un fel nu exiști. Exiști doar pe plan local și sigur că sprijini comunitatea, ajuți cumva la acest parcurs cultural de care comunitatea și, mă rog, societatea are nevoie, dar este foarte important să fii cunoscut, recunoscut internațional. Asta îți atrage soliști, dirijori, și te te pune cumva pe hartă.
Noi știm ce important este turismul cultural de la marile festivaluri din lume care atrag mii de persoane, care vin să să asiste la concertele respective și punerea pe hartă se face într-un mod extrem de evoluat, de elevat. Practic turismul cultural îți aduce un standard orașului pe care nici nu-l bănuiești.
Cristina Vigu: Multe concerte sunt soldout, dar mai vine publicul tânăr la ele sau mai degrabă publicul Filarmonicii este format din persoane de vârsta a doua sau a treia?
Silvia Sbârciu: Din fericire, și asta e post pandemie, de altminteri, eu am preluat această sarcină, această funcție, mă rog, vremelnică în 2021, chiar în pandemie și am observat o creștere foarte consistentă a publicului tânăr, dar și pentru că programele noastre s-au diversificat.
Într-un procent nu foarte mare am adus și concerte cross-genre, dar am și păstrat concertele care au un repertoriu extrem de cunoscut sau am promovat soliști care sunt extrem de cunoscuți, astfel încât să existe în permanență un echilibru între ceea ce înseamnă cross-genre și este adorat de tineri pe deoparte, și vizitat de tineri, și ceea ce este cumva concertul nostru de brand. Și am observat acum în în ultim ultimii doi ani că toți acei tineri care au venit la Electric Castle la concert, care au venit la Symphony Experience revin în sala de concert la concertele care propun programe, repertorii mai mai cunoscute.
Nu zic accesibile neapărat pentru că sunt repertorii de muzică clasică, dar am observat deja, că avem o statistică a noastră, în general la anumite repertorii cum ar fi Ceaikovski, Carmina Burana, repertoriu extrem de cunoscut, acei tineri, i-am văzut în sală, începem să cunoaștem publicul, deci crește, crește organic, crește lent, dar crește. Ca să crească și mai mult e nevoie de programe, să nu le spunem educative, pentru că asta are oarecum așa un o sonoritate puțin coercitivă, dar sunt programe care să apropie publicul tânăr de muzica clasică. Cel mai bine merg cele pentru copii, pentru că copiii sunt expuși de mici, vor reveni, le plac programele pe care noi le propunem, este o interacțiune permanentă cu ei, așa că avem deja o bază de date consistentă și au venit și din zona limitrofă, din județ, din chiar și din Alba la un moment dat. Deci există și a existat interes.
Cel mai dificil a fost cu publicul adolescent pentru că îi prinzi foarte greu cu ceva. Așa că am venit cu programe noi care să-i atragă și am venit cu acest concept de muzică de jocuri pe calculator, pe care nu l-am inventat noi, dar l-am adus, am vrut să asculte o orchestră cântând live fără sintetizatoare, muzica pe care ei o cunosc deja din jocurile celebre pe calculator și văd că acei tineri revin în sala de concerte, ba chiar ne cer câteodată să facem repetițiile generale cu public ca să poată să asiste și ei. Și au venit întregi clase de a 11-a, a 12-a deci adolescenți așa la 17-18 ani și ne bucură, dar merge destul de lent.
Deci un efect palpabil eu zic că se va vedea dacă continuăm în același trend ascendent, undeva peste 10 ani când consumatorul de muzică clasică va fi mult mai fidel.
Nu vorbim de publicul fidel de acum trei-patru-cinci, unii chiar șapte decade, de când s-a înființat Filmonica, și care au un anumit nivel de educație culturală și obișnuința de a veni la concerte, dar vorbim de un public nou care acum se formează și care este de fapt un public foarte elevat, dar care pur și simplu n-a fost tentat să acceseze acest produs cultural.
Încercăm să ne orientăm după barometrul de consum cultural care se face de INCFC în fiecare an. Încercăm cumva să menținem această linie permanentă ascendentă. Nu e ușor. Trebuie în permanență să fii relevant. Trebuie în permanență să-ți păstrezi brandul tău. Trebuie în permanență să te adaptezi vremurilor, să vii cu inovație. Așa că încercăm să scoatem puțin din sala de concerte Filarmonica.
Așa că acum avem un parteneriat foarte interesant cu un castel care s-a renovat de curând, castelul din Gilău și cu care vom începe această colaborare în 7 martie cu ocazia zilei, mă rog, lunii femeii. Vom avea un concert în sală și unul acolo, dar vor fi cu siguranță…. Apoi este și castelul din Răscruci care foarte frumos și cu care dorim să mai să mai colaborăm. Adică să să implicăm puțin comunitatea în altceva decât ceea ce înseamnă concertul standard.
Lucrurile se mișcă. Ne-am dori într-adevăr să se miște mai repede, dar sunt câteva rezistențe întotdeauna. Cei care sunt foarte buni cunoscători au o anumită viziune asupra concertelor simfonice, au o anumită rigoare și nu mă refer la cea artistică pentru că acolo indiferent de ce prezentăm, ne străduim să păstrăm standardul. Dar, sigur că, la un moment dat, dacă lucrurile cresc și cresc și cresc probabil că vor fi două tipuri de public pe care le vom putea accesa și care vor avea consistență similară.
Cristina Vigu: Cei care preferă flexibilitatea logistică și agreează evenimentele în locuri atipice, în locații diferite și cei care preferă sala clasică de spectacole, aceștia sunt poate mai conservatori în gust.
Silvia Sbârciu: Exact. Și avem nevoie de ambele variante. Avem nevoie și de publicul care cunoaște fiecare lucrare, care cunoaște interpretări diferite, care știe să te apreciezi din acest punct de vedere. Avem nevoie de un public care se formează și care va ajunge la un moment dat să se cunoască. Și asta s a întâmplat în în țările care au investit foarte mult în cultură și continuă să se întâmple. Pe de o parte, observăm o tendință de scădere a consumului cultural peste tot în lume. Pe de altă parte, sunt totuși țări care investesc foarte mult și pot să și permită acest tip de investiție pe care este o condiție sine qua non pentru a avea o societate sănătoasă.
Cristina Vigu: V-aș propune să trecem și la lucruri mai fierbinți, mai de actualitate. Nu pot să nu menționez și inaugurarea noii săli Heritage ce ține de Academia de Muzică Gheorghe Dima. Ansamblurile Filarmonicii au chiar susținut acolo concertul de inaugurare din ceea ce știu eu. Alin Tișe, președintele Consiliului Județean, recent a criticat destul de dur instituția Filarmonicii, conducerea Filarmonicii, spunând că, hai să spunem așa, „puneți bețe în roate mutării în noul sediu”. Dar înțeleg că decizia dumneavoastră a fost luată după acele concerte care au avut loc de inaugurare și din punctul de vedere al dumneavoastră, al urechii formate, al acusticii, ceva n-a fost bine. Mai mult, a ieșit informația la iveală că după atât de mulți bani cheltuiți cu construcția sălii nu există autorizație ISU. Pe de altă parte, majoritatea membrilor din corpul Filarmonicii nu ar fi neapărat dornici să mute prea curând în noul sediu. Și v-aș ruga să le luăm pe rând și să ne expuneți punctul dumneavoastră de vedere.
Silvia Sbârciu: Noi într-adevăr am avut câteva concerte acolo. Am avut concertul inaugural. Eu inițial n-am privit lucrurile ca o finalitate implacabilă. Nu ne mutăm, ci dimpotrivă, din punctul nostru de vedere, și spun al nostru pentru că nu am fost singură în acea discuție, lucrurile urmau să fie discutate.
Deci eu zic că un pic nu știu, am luat claia de dedesubt pentru că de fapt lucrurile erau în discuție. Noi am avut o întâlnire, am convenit că încă clădirea nu poate fi… Ei spuneau că clădirea este în probe, deci nu știam neapărat ce înseamnă acest lucru, dar am înțeles că nu poate fi pus nici măcar un preț pe lună, adică va fi cu cheltuieli de întreținere. Erau niște niște chestiuni imprevizibile pe care le-am înțeles pentru că până la urmă e o clădire nouă. Deci n-ai de unde să știi nici cum consumă.
Ulterior a a apărut informația că de fapt nu au autorizație, dar inițial noi nu am știut acest lucru și nici nu ne-am pus neapărat problema atunci pentru că se discuta pe un contract exact cam care ar fi nevoile Filarmonicii și cam care ar fi termenele din acel contract, respectiv partea financiară.
Deci, din punctul nostru de vedere, lucrurile au decurs cumva firesc. Încă nu putem estima, mai așteptăm șase luni. Cam ăsta este nivelul de discuție la care am ajuns acum. Nu s-a schimbat între timp nimic, nu am avut nicio altă întâlnire.
Din punctul nostru de vedere noi dorim să ne mutăm. Deci dacă totul este în regulă și ne doresc în continuare acolo și contractul este pus pe masă, cu bineînțeles termene decente pentru o instituție atât de mare cum este Instituția Filarmonicii.
Mutarea efectivă îmi ia două zile. Chemăm camion, urcăm instrumentele, le mutăm acolo.
De fapt noi noi dorim o sală frumoasă de concerte, dorim o sală… acuma sigur că va trebui făcut un audit pe acustică. Vedem, am înțeles că remediază acustica.
Cristina Vigu: Deci în acest moment nu considerați că este, nu știu, la superlativ sau conformă cu ceea ce are nevoie Filarmonica?
Silvia Sbârciu: Vă pot spune o părere doar subiectivă, de asta este nevoie, că acolo sunt niște cifre. Am înțeles de la de la Academia de Muzică că acum se remediază acustica, ceea ce e deja un răspuns. Înseamnă că și-au dat și ei seama. Dar dacă se remediază, sigur, dacă și… acuma acustica se mai poate remedia.
Deci de asta m-a surprins puțin escaladarea poveștii în spațiul public, pentru că din punctul nostru de vedere lucrurile stau așa foarte frumos, sala arată foarte bine. Așteptăm să vedem și cum sună după ce se remediază acustica, dar dacă avem un contract echitabil, îl semnăm, două zile ne ia, punem instrumentele în camion.
Mulți dintre noi suntem cadre didactice ale Academiei de Muzică. Deci mulți dintre noi s-ar bucura. Eu însumi. Adică aș fi mult mai aproape de artiști și sigur vrem să fim tot toți într-un loc, dar vrem să fim toți într-un loc. Adică e foarte important pentru că acum, deși suntem în zona centrală, suntem în locuri diferite și e foarte important să putem comunica, să putem… ar fi un upgrade substanțial și ne interesează acest lucru. Adică eu vreau să mergem înainte din punct de vedere al nivelului, al comunicării, al calității actului artistic.
E o chestiune în schimb foarte importantă. O sală trebuie să sune bine pentru că sound-ul orchestrei, care e o chestiune care te ajută să distingi o orchestră de alta, e foarte important și se formează într-o sală cu o calitate foarte bună. Atunci când orchestra nu a concertat în săli cu o calitate bună, a tras destul de mult în jos sound-ul, această coeziune. Deci e important/
Cristina Vigu: Indiferent cât de de buni sunt artiștii, indiferent cât de frumos este designul sălii respective dincolo de aspectul estetic, e obligatoriu să existe acea acustică la calitatea la care aveți nevoie.
Silvia Sbârciu: E important, dar am înțeles că se lucrează la acustică. Deci din punctul meu de vedere problemele n-ar trebui să existe. Dacă totul este în regulă din punctul lor, din punctul nostru este în regulă. Însă dorim, ne dorim acest lucru, ne dorim să concertăm într-o sală frumoasă, ne dorim să concertăm într-o sală cu acustică bună, așteptăm. Într adevăr, acuma sigur că lucrurile trebuie puse din nou pe hârtie și probabil demarată o nouă discuție.
Cristina Vigu: Aveți un orizont de timp la care să vă gândiți că s-ar putea rezolva ceea ce încă e pe hârtie?
Silvia Sbârciu: În octombrie, asta nu știm neapărat, ține și de ei, dar noi în octombrie am convenit că ne vom revedea cam în luna aprilie la finalul stagiunii, astfel încât noi prelungit puțin contractul la UBB până în vară. Deci, din punctul nostru de vedere, există deschidere atât al meu cât și al colegilor mei.
Așteptăm doar niște chestiuni care sunt pe hârtie și sigur ne interesează, ne interesează cum sună sala, dar dacă ei au spus că remediază, credem pentru că există există metode de a remedia chestiunile de acustică, deci în timp n-ar trebui să mai fie o problemă. Așteptăm să vedem.
În schimb, a fost un pic… probabil și pentru că nici noi nu am dat neapărat această informație imediat după după demararea discuțiilor, negândindu-ne că poate fi o problemă.
Cristina Vigu: Da, e foarte bine că am clarificat-o acum și clujenii știu ce s-a întâmplat de fapt acolo.
Silvia Sbârciu: Din punctul meu de vedere n-ar trebui să fie o problemă dacă totul va fi în regulă.
Adică vin cu un contract care este echitabil, îl putem discuta. Sigur, orice contract trebuie negociat puțin, adică condițiile trebuie negociate, dar cred că până la urmă se va ajunge la un consens. Iar efectiv mutarea, așa cum vă spuneam, nu e o chestiune atât de complicată.
E complicat însă să lași vrabia din mână când nu știi încă 100% pentru că e o responsabilitate foarte mare și nivelul orchestrei ține de confortul în care aceștia lucrează. Da, ne dorim un confort mult mai mare, nu mai mic.
Ne dorim o sală mai bună, ne dorim… deși sala UBB e o sală foarte deștept construită, e o sală bună, adică oricând o putem recomanda. E o sală care are reverberație suficientă. E o sală care îmbracă. Deci nu putem spune e și aia o sală bună.
Dar nu e rău ca în Cluj, unde sunt atât de multe proiecte culturale, să ai mai multe săli în care poți să performezi. Oricum investiția în cultură nu e niciodată o pierdere, chiar dacă așa apare pe hârtie.
Cristina Vigu:Vreau să mai aducem o clarificare, deoarece la finalul lui 2025, Cristian Mandeal pleacă de la pupitrul Filarmonicii de Stat, acuzând tratament necorespunzător din partea conducerii și aș vrea să lămuriți aici dacă a fost vorba despre orgolii la acel nivel sau mai degrabă despre o decizie a dumneavoastră ca manager general și despre o altă viziune în ceea ce privește conducerea Filarmonicii.
Silvia Sbârciu: Niciuna, nici alta. Am instaurat un sistem foarte democratic în Filarmonică pentru că îmi respect colegii și pentru că sunt muzicieni foarte buni. Nu există orchestră care să funcționeze prin ordine de serviciu. E nevoie de o de o comunicare permanentă. Așa că avem un sistem foarte curat de vot după fiecare dirijor, după fiecare concert. Ceea ce ă cumva simplifică lucrurile, pentru că acest exercițiu democratic echilibrează lucrurile.
Aș putea să spun îl vreau pe X sau pe Y, dar până la urmă nu sunt eu cea care cântă cu respectivul dirijor, dar pot să observi din exterior bunul mers al lucrurilor, parcursul repetițiilor și rezultatul, concertul.
De cele mai multe ori, făcând acest exercițiu democratic, am observat că opinia mea și opinia colegilor mei, care sunt foarte buni muzicieni coincidea.
N-a fost niciodată nicio discuție în acest sens și am convenit, bun, ce înseamnă un dirijor pe care îl doriți în continuare? Înseamnă un dirijor care iese cu minim 80 90% pentru că dacă 20 30 40% din orchestră nu sunt de acord, concertul nu va fi așa cum ne dorim.
Acest exercițiu democratic se practică peste tot în lume. De asta lucrurile merg, de asta trebuie să existe o coeziune a grupului, pentru că orchestra e un organism dinamic, dar e ca un instrument. Dacă știi să cânți la el sună bine, dacă nu, nu.
Cristina Vigu: Deci acel feedback din partea tuturor membrilor orchestrei este foarte important. Nu merge să impui cu forța.
Silvia Sbârciu: Nu. Și nici nu are rost. Nu are rost pentru că n-ai de unde să știi care va fi rezultatul concertului și n-ai de unde să știi care va fi impactul asupra orchestrei. Orchestra asta sună bine pentru că noi ne străduim să aducem doar soliști și dirijori de top. Și pentru că membrii orchestrei sunt foarte buni, dar nu poți să le pui în cârcă toată responsabilitatea unui concert pentru că de fapt este un organism viu care funcționează din mers și atunci e foarte foarte important ca acest lucru să se întâmple așa cum am observat că se întâmplă la marile orchestre și am încercat în replică să aducem acest lucru care iată dă roade, iată se vede. Orchestra este printre cele mai bune din țară și una dintre orchestrele bine cotate din lume. Bine cotate, de unde plaja de selecție este… am încercat s-o extindem și sigur am făcut, am format, am fondat o orchestră de tineret, dar sunt buni ei, sunt buni muzicienii din orchestră.
Avem doi concert maeștri care sunt foarte bune. Avem foarte buni suflători, coardele sună foarte bine. Deci e foarte important ca lor să le duc persoane cu care să lucreze și să și atingă potențialul maxim. De aici a pornit ideea votului. Așa că după fiecare concert au fost a fost un sistem de votare care, bineînțeles e în funcție de rezultatul concertului, dar și de parcursul, de munca din săptămâna respectivă. Și punând lucrurile cap la cap, când a expirat contractul, ar fi fost un dublu standard să-l prelungesc, câtă vreme dirijori care sunt acceptați cu 60% vin poate o dată pe stagiune. Nu puteam să prelungim un contract și asta a fost o decizie pe care nu mi-am asumat-o în totalitate. Eu nu lucrez cu dirijorul respectiv decât pe partea artistică poate ca informare sau ca viziune.
Cristina Vigu: Dar ați fost atentă la procentul de acceptare acela care să fie cât mai mare din partea orchestrei?
Silvia Sbârciu: Da. Procentul pozitiv n-a fost foarte mare. A fost poate cel mai mic sau unul dintre cele mai mici procente. Așa că nu doream să să creez asperități și nici nu doream să nu le ofer ocazia să să vadă o schimbare, să vadă un nou dirijor care are poate o altă viziune interpretativă, dar care poate ar ajuta. Și în mod normal acesta este parcursul întotdeauna. Sunt dijori care, deși sunt foarte doriți de orchestră, aleg să plece pentru că li se oferă o altă oportunitate. Nimeni în lume nu stă 100 de ani într o orchestră. Nimeni în lume. Peste tot se mișcă, au contracte pe un an, pe doi, pe trei.
Cristina Vigu: Deci, nici pe domeniul acesta artistic nu există mentalitatea ies la pensie de la Filarmonica de Stat Transilvania.
Silvia Sbârciu: Poți ca instrumentist sau ca artist, pentru că până la urmă o orchestră bună este o orchestră în care membrii se cunosc între ei. Și înveți să cânți împreună, înveți să ți raliezi la același standard artistic, dar și la același sunet. Adică sunt niște chestiuni care țin de coeziunea grupului și care sunt tocmai ca la muzică de cameră, triplat, cvadruplat și așa mai departe. Ei bine, acolo e foarte important ca membrii, cel puțin structura să existe, pentru că dacă se tot schimbă, e o orchestră din asta organizată adhoc și care oricât de buni ar fi instrumentiștii nu sună atât de bine. Deci o orchestră care sună bine este o orchestră cu o structură fixă.
În ceea ce privește soliștii și dirijorii acolo, sigur că vedem de exemplu în altă parte artist in residence stă un an, nu stă 10 pentru că nu mai poate să-ți aducă schimbarea după… chiar dacă e fenomenal sau poate nici nu mai vrea pentru că poate că i se deschide o altă perspectivă. Niciodată acest lucru la Cluj nu a fost o problemă până la acel interviu al maestrului Mandeal, pentru că întotdeauna a fost așa, au fost dirijori principali, au stat o perioadă, a venit altul.
De exemplu, avem o relație foarte bună, orchestră, mă rog, și ambele ansambluri cu un dirijor care acuma face o carieră foarte consistentă și care a fost dirijor principal șapte ani.
I s-au deschis noi orizonturi, dar continuă să vină la Cluj în continuare invitat și orchestra îl iubește, e votat cu 100%, și e foarte bun. Adică nu putem să nu recunoaștem acest lucru.
Sunt dirijori care pur și simplu aleg să continue să vină, dar într un regim mult mai flexibil.
Noi, maestrului Mandeal i-am oferit posibilitatea de a fi dirijor emerit întocmai ca Lawrence Foster. A acceptat, după care n-a acceptat, mă rog, dar asta a fost poziția noastră. Deci n-am vrut să nu mai vină, dar am vrut o nouă direcție care să ducă orchestra mai sus.
Cristina Vigu: Aș vrea să vă întreb, dat fiind aceste informații care au apărut în spațiul public, nu știu, credeți că se încearcă eliminarea dumneavoastră de pe funcție prin forțe politice? Mă refer la faptul că din partea membrilor orchestrei feedback-ul este foarte bun. Apropo de feedback-ul pe care îl cereți mereu și dumneavoastră se simte, nu știu, respectați, consideră că managementul este echitabil?
Silvia Sbârciu: Asta nu știu. Sper că nu, pentru că eu încerc să îmi fac treaba cât pot de bine, dar din punctul… n-am de unde să știu, sper că nu. Dacă nu, asta este. Eu vreau să fac sau îmi place acest parcurs pentru că doresc să văd această orchestră pe marile scene. Doresc să văd această orchestră recunoscută internațional, îmi doresc să fie pe buzele tuturor. De asta am și luptat atât de mult pentru ICMA.
Pentru mine, cel puțin agenda mea este una extrem de curată din punct de vedere artistic și din punct de al nivelului orchestrei. Îmi doresc ca societatea clujeană să se bucure de cel mai înalt nivel pe scenele Clujului. Îmi doresc să văd în Cluj turismul cultural pe care l am întâlnit la Verbier sau la Salzburg. Adică mi-aș dori acest lucru dacă sunt dorită.
Dacă nu, eu sunt oricum și profesor și am proiectele mele, dar intenția mea în această instituție este una cât se poate de curată. Nu voi sta cu forța, nu voi sta peste voia altora dacă cred alții că pot să facă mai bine acest lucru. Dar câtă vreme sunt acolo, îmi doresc această orchestră și corul, care este unul dintre cele mai bune coruri din Europa, să fie recunoscute și să performeze așa cum merită, într-o sală bună și în condiții bune, democratice, alături de muzicieni de prestigiu.
Cristina Vigu: Revenim la lucruri frumoase și la realizările notabile pe care le are Filarmonica de Stat Transilvania și mă refer acum la faptul că a debutat 2026 cu o gală la Ateneul român unde de unde ați revenit cu trei premii importante și v aș ruga să ne vorbiți despre fiecare dintre premii și despre gala în sine. De ce e atât de importantă?
Silvia Sbârciu: este singura de acest fel din România și este o gală în care ești votat de criticii, redactorii și realizatorii muzicali. Deci, tot ce înseamnă vocea presei muzicale din România te validează.
Am avut acest premiu foarte onorant pentru noi pentru 70 de ani de excelență în muzica clasică, dar am primit și un premiu noi și realizatorii San Francisco Classical Musical Records și Euro Arts pentru cel mai bun disc al anului cu Opera Norma pe care l-am realizat la finalul anului 2024 și s a lansat în septembrie 2025.
Celălalt premiu nu ne aparține, dar în inextensive ne mândrim cu el pentru că cei patru membri ai cvartetului Arcadia, care este unul dintre cele mai bune cvartete din lume la în acest moment a primit premiul Musicrit iar toți cei patru membri sunt membri ai Filarmonicii de stat Transilvania.
Ana Torok este prim-concert, maestra noastră și foarte mult din calitatea orchestrei I se datorează. Răzvan Dumitru, șef partidă Vioara a doua, Traian Boală, șef partidă de violă și Zsolt Torok, șef partidă violoncel.
Foarte mult din coeziunea grupului li se datorează, așa că ne mândrim cu acest premiu și îi susținem cât putem de mult pentru că este foarte important ca o orchestră să aibă muzicieni de acest calibru.
Cristina Vigu: Dacă revenim la premiul pentru discografie, este o premieră absolută faptul că ați înregistrat Opera Norma pe un CD?
Silvia Sbârciu:Absolută nu, dar în România da.
Cristina Vigu: De ce e atât de important? De ce trebuie să marcăm acest lucru și ați primit și un premiu pe acestă speță?
Silvia Sbârciu:E o lucrare foarte grea în care găsești cu mare dificultate soliștii.
O parte erau români și foarte buni de mare anvergură, adică Ștefan Pop Polione, Roxana Constantinescu a fost pe acest CD, dar chiar și clujeni. Noemi Modra, de exemplu, de la Opera Maghiară.
Adică ne bucurăm că am putut să găsim cast-ul, parte din cast din distribuție în România și chiar în Cluj. Clujul fiind recunoscut internațional pentru calitatea cântăreților care performează pe cele mai mari scene ale lumii și Ștefan Pop este un absolvent de Cluj și rolul Norma a fost interpretat de Melody Moore. E o distribuție în care găsești cu mare dificultate vocile potrivite și este o lucrare dificilă, uriașă care s-a realizat cu un efort.
A fost o muncă susținută. Tot ce putea să se întâmple rău s a întâmplat. De la îmbolnăvirea dirijorului pe care pe care l-am avut inițial, care mă rog, care este dirijorul emerit Lawrence Foster. Am schimbat dirijorul pe traseu și așa mai departe. A fost un proiect care a necesitat foarte mult efort din partea artiștilor. Au muncit enorm și după două săptămâni de muncă și de înregistrări au schimbat dijorul și s-a luat totul de la zero. A fost un proiect care a necesitat extrem de multe forțe implicate, dar proiectul a ieșit bine și a adus și succese.
Dar până la acest CD am mai avut nominalizări la ICMA, de exemplu cu discul Bartok și Kodaly, Psalmus Hungaricus, care s-a realizat în 2023.
În 2024 am avut nu mai puțin de trei discuri cu Ștefan Pop, Canto per te, un disc numit Birds cu Serena Science, una dintre câștigătoarele de la de la Operalia, de la concursul Operalia și Norma și înainte de acest lucru, corul nostru a înregistrat un Ballo in Maschera cu orchestra Filarmonicii din Monte Carlo și înainte de acest lucru am avut un disc în memoria sopranei Renata Tebaldi având-o ca protagonistă unică pe Melody Moore și acesta nominalizat la ICMA realizat sub Pentatone cu Larry Foster, Lawrence Foster la pupitru și bineînțeles această… cumva acest șirdiscografic a pornit de la înregistrarea operei la Fanciulla del West, avându-i ca protagoniști tot așa pe pe Melody Moore, Marius Vlad Budoiu și așa mai departe. O distribuție extrem de valoroasă.
Cristina Vigu Aș vrea să vă întreb ce planuri aveți pentru această stagiune și pentru tot anul 2026, chiar și începutul lui 2027 până când veți fi gazdele galei ICMA. Urmează luna femeii, urmează Sărbătorile Pascale, nu știu, pregătiți concerte tematice pentru fiecare dintre aceste momente speciale?
Silvia Sbârciu: Acum de exemplu avem cele două concerte, Sink Pops se numesc, în care corul Filarmonicii despre care vă spuneam este un cor absolut excepțional, va ieși din frac, din ținuta de concert și vor cânta hituri celebre, dar interpretate remarcabil. Vom avea două concerte în șase și în 7. În 7 va începe și colaborarea cu castelul Rákóczi-Bánffy.
Apoi vom avea oncertele pascale care se vor desfășura joia și care vor veni cu Recviemul de Faure, de exemplu, oarecum tematice. Adică ne propunem ca de fiecare dată să prezentăm ceva religios. La un moment dat vom avea, stagiunea viitoare înainte de Paștele catolice Simfonia a doua de Mahler care se numește Învierea.
Adică încercăm ca lucrurile să fie oarecum racordate la ceea ce se întâmplă în jur, la repere creștine și la tot ceea ce se întâmplă în de exemplu în luna februarie, luna martie sunt foarte amprentate de acest class entertainment și atunci încercăm pe cât posibil… lam avut pe Ola Onabulé într-un concert extraordinar. E un foarte mare nume în jazz și concertul a în 13 februarie, deci cu o zi înainte de de Sfântul Valentin.
Acum o să avem aceste concerte care sunt puțin mai relaxate, dar avem și concerte cât se poate de serioase în care încercăm să aducem cumva… noi am simțit puțin pulsul publicului și încercăm cumva să ne adresăm lor direct, păstrându-ne în schimb și menirea noastră de de promotori ai muzicii clasice.
Așa că vom aduce oratorul de Paul Constantinescu, oratorul de Paști. Vom aduce Matthäus-Passion, lucrări care cumva te ajută să intri în atmosfera sărbătorilor creștine.
Vom oferi publicului și concerte care să aibă acea strălucire de entertainment, chiar dacă este cumva, care chiar dacă sunt interpretate de muzicieni clasici.
Într-un fel navigăm printre printre cerere și ceea ce noi putem să oferim și anume un standard pe care publicul nostru să-l poată regăsi pe orice altă scenă a lumii.
Cristina Vigu: Am ajuns și la ultima întrebare și v aș ruga să ne spuneți cum vedeți viața culturală clujeană și cum percepeți publicul meloman? Ce lipsește, ce s ar mai putea îmbunătăți și îmbogăți la ceea ce avem acum?
Silvia Sbârciu: Lipsește o sală de concerte pentru Filarmonică. Asta lipsește. Putem să ne ascundem după deget și să spunem că s-a găsit o soluție. Realitatea este că îți lipsește o sală de concerte pentru că trebuie s-o faci în funcție de care sunt nevoile reale ale unei Filarmonici, nevoile de expunere, nevoile de… adică sigur te poți muta dintr-o chirie într-alta și m navighezi așa printre printre chirii, dar realitatea este că o filarmonică dacă vrem într-adevăr să crească, dacă vrem să facem festivaluri precum cele despre care vă spuneam, are nevoie de casa ei, de fapt, are nevoie de casa ei. Noi ne am mai informat, am fost cu colega mea de la marketing să vedem ce se întâmplă în lume. Ne racordăm în permanență. Am văzut ce se întâmplă la Berlin Filarmonica, de exemplu, dar oricum acele întâlniri cu publicul în care la propriu în foaierul instituției muzicienii cântă, publicul își aduce perne, își aduce pături, se așează pe jos. Adică acea apropiere de public e posibilă în momentul în care tu ai o casa ta. Concerte pe care le poți repeta în funcție de cerere. Noi am avut de multe ori cerere și n am putut să replicăm concertul.
Deci această investiție în infrastructura culturală lipsește în Cluj și poate se va remedia cu timpul. Eu sper și într-un fel când am dorit acest proiect și am câștigat acest proiect, mi am dorit foarte mult să avem un spațiu care să fie al nostru.
Acuma, în ce măsură acest lucru este fezabil în viitorul apropiat, nu-mi pot da seama, dar dacă va exista la un moment dat dorință, asta va fi un upgrade cultural și nu numai cultural, care va avea un impact asupra întregii societăți clujene. Pentru că vedem, cu cât un oraș este mai civilizat, cu atât impactul cultural este mai puternic. Cu cât impactul cultural este mai puternic, cu atât un oraș este mai civilizat. Deci, dacă dorim într adevăr ca acest oraș să fie de talia celor mari, trebuie să avem un spațiu în care una dintre cele mai bune orchestre a țării a țării să poată să performeze la adevărata ei calitate și valoare.
Cristina Vigu: Mulțumesc mult, doamna Zbârciu, pentru toate detaliile și pentru de fapt incursiunea în lumea artistică a Clujului în viața culturală a orașului, așa cum nu o vedem de dincolo de cortină. Invitata mea a fost Silvia Zbârciu, manager general al Filarmonicii de Stat Transilvania.