„Părintele ministru”
Sunt, deja, câteva săptămâni de când au apărut în presă dovezi clare că fostul ministru al Finanțelor – și, anterior, ministru al Fondurilor Europene – folosește aplicații dedicate comunității gay pentru a-și găsi partenerii ocazionali.
N-am scris nimic despre acest subiect, până acum, dintr-un motiv limpede: „părintele ministru” nu și-a ascuns niciodată orientarea sexuală.
În universitatea unde predă, în Primăria Oradea, unde a lucrat ani la rând, și – mai ales! – în Episcopia Oradiei, aceste lucruri erau cunoscute de toată lumea.
Spun „mai ales în Episcopie”, pentru că tocmai această situație a stat, de fapt, la baza hirotoniei „părintelui ministru” – cu încălcarea Statutului BOR.
În momentul în care mâinile sofronice s-au așezat peste creștetul marcelic, domnul Boloș absolvise doar un singur an de Teologie la celebra facultate din Oradea – instituție care, la nivel european, s-a remarcat printr-o deschidere neobișnuit de generoasă față de analfabeți. Adică e suficient să poți scrie numele profesorului cu care dai examen pe formularul de Western Union.
Mai mult: „părintele ministru” a fost hirotonit cleric celib, deși era, deja, în vigoare hotărârea Sfântului Sinod care interzicea hirotonirea celibatarilor în eparhiile BOR, fără tunderea prealabilă în monahism.
Am spus că, spre deosebire de alții, „părintele ministru” n-a fost ipocrit cu privire la orientarea sa.
De ce a ales, totuși, să intre în cler?
Răspunsul e la vedere: privind către episcopia care l-a luat în brațe, a înțeles unde este cu adevărat locul dumnealui. A înțeles că, în BOR, homosexualitatea nu mai este un impediment, ci o recomandare de carieră.
De aici și zvonul, răspândit cu insistență, că, după transferul lui Sofronie la Arad, următorul episcop al Oradiei va fi Marcelino, care – deși nu știe nici să se închine – are, pe lângă orientarea potrivită vremurilor, și un frate cu poziție în „Doi și-un sfert”.
Vă întrebați, desigur, de ce „Bihoreanul” – organul județean de propagandă și intimidare – n-a scris nimic despre aventurile gay ale „părintelui ministru”, în timp ce calomniază obsesiv persoane care nici măcar nu dețin funcții publice.
Răspunsul ține de două realități:
(1) aceleași criterii „duhovnicești” care l-au propulsat în cler și
(2) faptul că Boloș este conectat la instituțiile care finanțează această fițuică, fie direct, fie prin firmele de casă ce o sponsorizează. Iar dacă „Bihoreanul” nu scrie, presa centrală nu preia.
Cât despre Episcopie, tăcerea e absolut firească. „Părintele ministru” poate sluji nestingherit.
Cum s-ar putea pronunța pe subiect purtătorul de cuvânt al Eparhiei, când despre el însuși au apărut – în același registru – lucruri mai grave, confirmate între timp chiar de instanță?
Cum credeți că va reacționa Episcopia după această postare:
a) o va ignora;
b) Episcopia va întocmi un document antedatat, din care să reiasă că, totuși, ei l-au oprit de la slujire, rugându-l insistent pe Boloș să nu spună nimic despre ei;
c) îl va propune pentru oficiul de arhimandrit, la următoarea ședință a Sfântului Sinod?
sursa: pagina de Facebook a preotului ortodox Ciprian Mega