Emerich Ienei, marele gentelman al fotbalului românesc, a decedat azi, la 88 de ani, din cauza unei comoții cerebrale, la locuința sa din Oradea. Sandu Boc, apropiatul lui Emerich Ienei, a confirmat informația pentru Gazeta Sporturilor. Ienei a intrat direct în legenda sportului rege de la noi și de pretutindeni.
Un personaj de o eleganță fără egal în comportament și în discurs, Ienei și-a dedicat toată viața sportului cu balonul rotund, fiind jucător, internațional, antrenor de club și al naționalelor României și Ungariei.
Deține cea mai mare performanță din fotbalul românesc, ca antrenor, fiind cel care a condus Steaua București spre cucerirea celui mai important trofeu european la nivel de cluburi. Primul și singurul!
Pe 7 mai 1986, roș-albaștrii, cu Emerich Ienei pe bancă, aduceau acasă Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Barcelona, disputată pe pământ iberic, la Sevilla.
A fost atunci 0-0 după 120 de minute, iar la penaltyurile de departajare, românii s-au impus cu 2-0, prin execuțiile transformate de Marius Lăcătuș și Gabi Balint. În aceea seară, portarul Stelei, Helmut Duckadam, avea să pareze toate cele 4 penaltyuri bătute de jucătorii blau-grana, intrând astfel în Cartea Recordurilor, cu o performanță încă neegalată.
Ienei fost și selecționer al naționalei României, pe care a condus-o la un turneu final mondial, Italia ’90, și la Euro 2000, de fiecare dată „tricolorii” reușind să treacă de faza grupelor. Ca sportiv și antrenor la Steaua, a fost și cadru militar, el fiind înaintat în urmă cu câțiva ani la gradul de general de brigadă (o stea), în rezervă.
Măcinat de probleme inerente de sănătate, dureri de picioare și o inimă tot mai slăbită, uneori pierzîndu-se printre amintiri, a trăit discret și liniștit în ultimii ani, la Oradea, orașul pe care îl iubea atât de mult.
În printre cele din urmă apariții în media, Emerich Ienei spunea că își dorea să se refacă fizic pentru a mai putea merge la un meci de fotbal, pe stadion. Și chiar a reușit, în septembrie 2023, să fie prezent pe arena din Oradea la partida de Cupa României dintre FC Bihor Oradea și FCSB, fiind aplaudat frenetic de cei peste 10.000 de oameni care au asistat la meci.
A ratat însă meciul de retragere al Generației de Aur, din mai, fiindcă starea de sănătate nu i-a permis să se mai deplaseze la București, pentru a mai fi încă o dată alături de elevii săi de la echipa națională. Dar a primit prin intermediul lui Alexandru Boc o plachetă omagială cu ocazia acelui eveniment.
Vă dați seama ce șansă am avut?! I-am pregătit pe Puiu Iordănescu, pe Marcel Răducanu, pe Boloni, pe Gică Hagi, pe Lăcă, pe Belo, pe Gică Popescu, pe Dan Petrescu, pe Chivu, pe Mutu, pe Adi Ilie… Doamne, tot ce a avut mai bun fotbalul românesc în ultima jumătate de secol a trecut prin mâna mea!Am avut aproape întotdeauna fotbaliști formidabili la dispoziție. Și, poate, am avut și eu ceva fler, ceva inspirație… Voi ați văzut antrenori mari cu jucători slabi? În special la Steaua și la națională, am lucrat cu oameni de calitate. Și pe gazon, și în afara lui. Fără acești oameni extraordinari, probabil că aș fi rămas un anonim
Emerich Ienei, pentru GSP.ro