O clujeancă a trăit o experiență traumatizantă într-o stație de autobuz din Gheorgheni. Aceasta a fost atacată din senin de o femeie care ulterior a fost internată la psihiatrie.
„Ieri, în stația Albini, am fost lovită pe stradă de o femeie cu mintea rătăcită. Eu nu făceam nimic altceva decât să privesc ecranul telefonului meu, dar în lumea ei, acel gest banal a însemnat pericol. Și atunci a izbucnit. A atacat.
Totul m-a prins nepregătită. În primele clipe nu am știut nici să gândesc, nici să reacționez. Am încercat să rostesc cuvinte blânde, să domolesc furtuna din ochii ei, dar am primit încă o lovitură. Atunci, șocul s-a transformat în instinct: cu sângele șiroindu-mi în ochi, am ridicat geanta și am lovit orbește, cât m-au ținut puterile. Și pentru câteva secunde, timpul s-a oprit.
În haosul acela, a apărut un Om. Un om simplu, aflat în mijlocul serviciului său, dar care nu a întors capul. A intervenit. Îți mulțumesc, Omule! El a sunat la poliție. Prima dată, în zadar. A doua oară, cu răspuns. Și au venit repede.
Între timp, femeia fugise. Am urcat în mașina poliției, am rătăcit pe străduțele adiacente până am găsit-o. A fost dusă la psihiatrie. Cei doi polițiști, atât de tineri – o fată și un băiat – au dat dovadă de o maturitate și o omenie care m-au atins. Le mulțumesc.
Și totuși, ce rămâne după toate astea?… O plângere penală? Ca să existe un dosar care nu va schimba nimic? Pentru cine și pentru ce? Ca să pedepsești un suflet bolnav care nici nu înțelege ce a făcut? Asta o va vindeca? Asta îmi va alina mie spaima, nesiguranța, sentimentul de vină?”, povestește femeia agresată.
Din păcate, aceste persoane bolnave se află într-o zonă gri a societății. Nu există centre unde ar putea să primească ajutor de specialitate. Aceștia sunt internați la psihiatrie câteva zile după care sunt lăsați acasă, ajungând în timp să reprezinte un pericol atât pentru ei cât și pentru ceilalți.