Jurnalistul Liviu Alexa are o o nouă postare dură, menită să-i trezească pe români din adormire. Acesta susține că noi, românii suntem atât de ușor de manipulat deoarece am fost transformați într-o „masă de manevră care poate fi păcălită cu orice tacâm strălucitor, în timp ce cuțitul adevărat ne taie încet, metodic, viitorul”.
Mi-a plăcut mereu fotbalul, dar îl urăsc pe Hagi. Nu, stai, nu e ce crezi.
Îl urăsc pentru că în ’94, când ne-a fentat pe toți cu șutul ăla cu stângul împotriva Columbiei, mi-a arătat cât de ușor poți să păcălești o lume întreagă.
Toți se uitau la piciorul lui drept. Toți. Și el a tras cu stângul.
România anului 2024 e ca un portar care se aruncă în stânga când mingea merge-n dreapta.
Doar că miza nu mai e un gol. E viața noastră.
Nu e o metaforă. E realitatea unui popor care a transformat mersul după fentă într-un sport național.
Ne-au spus să ne uităm la aurul din munți și ne-au furat pădurile de pe ei.
Ne-au zis să urmărim „invazia ungurilor” și ne-au vândut fabricile la fier vechi.
Ne-au distras cu „apărarea valorilor tradiționale” în timp ce ne-au golit conturile de pensii si ne-au furat banii din asigurări.
Când au vrut să taie spitalele, ne-au aruncat în ochi praf de „sexomarxiști”. Când au vrut să privatizeze apa, ne-au ținut ocupați cu „pericolul 5G”. Când ne-au măcelărit educația, ne-au dat să mestecăm guma de mestecat a „României suverane”.
Pe vremuri, când un hoț voia să fure o găină, arunca cu pietre-n cealaltă parte a curții. Acum se aruncă cu scandaluri în media.
Am ajuns atât de experți în a privi în direcția greșită încât putem să ratăm și un elefant care dansează vals în sufrageria lui Oprea, dacă cineva ne arată pe TikTok un clip cu pisici.
Ne-am transformat într-un popor care știe pe dinafară topul maneliștilor, dar nu poate să numească trei miniștri din guvern.
Care se ceartă pe rețete de cozonac în timp ce copiii lor trag pe nas droguri de doi lei.
Care dă share la „teoria conspirației” în timp ce adevărata conspirație se votează la lumina zilei în Parlament.
Toată viața noastră a devenit un meci în care mingea nu e niciodată unde ne uităm noi.
În ’90 ne uitam la telenovele sud-americane în timp ce ne vindeau uzinele.
În 2000 ne uitam la Big Brother în timp ce ne băgau pe gât credite toxice.
În 2010 ne uitam la „Românii au talent” în timp ce ne furau și ultimele resurse.
Acum ne uităm la influenceri care-și numără like-urile în timp ce noi ne numărăm zilele până la pensie.
Nu mai suntem o țară.
Suntem o masă de manevră care poate fi păcălită cu orice tacâm strălucitor, în timp ce cuțitul adevărat ne taie încet, metodic, viitorul.
Am devenit atât de previzibili în prostia noastră încât până și hoții de politicieni au obosit să mai fie creativi.
Ne aruncă același os de ros de 35 de ani, iar noi îl luăm de fiecare dată ca și cum ar fi prima oară.
Ne-au programat să fim superficiali.
Ne-au dresat să preferăm scandalul în locul substanței.
Ne-au învățat să confundăm zgomotul cu informația.
Și am învățat lecția atât de bine încât acum o predăm și copiilor noștri.
Asta e tragedia cea mai mare: nu mai știm să recunoaștem ce e important. Am pierdut busola care ne arăta direcția corectă. Ne-am pierdut instinctul de supraviețuire în favoarea instinctului de entertainment.
Nu mai suntem cetățeni. Suntem spectatori la propria noastră dispariție.
În fiecare dimineață, când deschid televizorul sau social media, văd aceeași schemă: cineva aruncă o petardă într-o parte ca să poată fura liniștit în cealaltă. Și funcționează. Funcționează de 35 de ani încoace.
Am devenit o țară de oameni care preferă să se uite la alții cum gătesc în loc să învețe să gătească.
Care preferă să citească despre viață în loc să o trăiască.
Care preferă să dea share în loc să ia atitudine.
În fotbal, când mergi după fentă, pierzi doar un gol.
În viață, când mergi după fentă, pierzi tot: demnitate, viitor, speranță.
Dar măcar avem rate bune de engagement pe social media.
Și în timp ce tu citeai acest text, pregătindu-te să dai share și să treci mai departe la următorul divertisment, ei tocmai au mai votat o lege care îți fură viitorul.
Nu-i nimic. Sigur apare diseară ceva mai interesant la TV.
P.S. Poate că Hagi nu i-a fentat doar pe columbieni în ’94. Poate că ne-a arătat cum va arăta România următorilor 30 de ani: o țară care se uită în stânga când șutul mortal vine din dreapta.
Diferența e că acum nu mai e Hagi care șutează.
Sunt alții.
Și nu mai dau în minge.
Dau în noi.