
Distinși clujeni, apud primar, de luni cică “mai avem o sursă certă de finanțare” a metroului, și anume obligațiunile verzi, pe întreaga perioadă de implementare a proiectului. Felicitări!
Decât că e un pic ca în bancul ăla cu Radio Erevan, că nu se împart Volgi în Moscova ci se fură biciclete în Sankt Petersburg.
Date.
*
1. Ministerul Finanțelor a lansat în februarie 2024, prima tranșă de obligațiuni verzi a României (link Ministerul Finanțelor în primul comentariu). Tranșa e de 2 miliarde de euro, cu o rată de dobândă de 5,625% pe an. Și acum:
*
2. Obligațiunile verzi nu sunt fonduri nerambursabile. Sunt împrumuturi. Statul român dă înapoi acei bani – și anume cu o dobândă de 5.625% pe an. Dar banii din fondurile de împrumut din PNRR aveau o dobândă de aprox. 1%, concesionară. E o diferență mărioacă.
*
3. Tranșa de obligațiuni verzi a MF are o maturitate de 12 ani. Dar proiectul de metrou deja în mod cert nu se va face în 12 ani. Deci nici măcar teoretic nu se acoperă „întreaga perioadă de implementare a proiectului”.
*
4. Suma întreagă e de 2 miliarde. Deci chiar dacă toți banii s-ar da „metroului” din Cluj, tot nu i-ar ajunge.
*
5. Ce se finanțează de fapt din obligațiunile verzi emise de MF? Iată lista:
a) electrificare căi ferate
b) reabilitare linii de apărare inundații
c) creștere eficiență energetică clădiri
d) înființarea de noi păduri urbane.
e) metrou Cluj
f) metrou București.
Deci este și o să cam fie buluc pe banii ăia de 2 miliarde. Ia împărțiți bănuții măcar așa, ochiometric.
*
În consecință, imaginea Clujului acum e mai degrabă a unui om
-care stă cu gura la robinet
-dar nu știe cât o să-i picure în gură
-și oricum nu i-ar ajunge.
Iar cel care dă drumul la apă, e Marcel.
PS.
Cât despre pierderea banilor PNRR, doar un citat din raportul Curții de Deconturi, vezi screenshot.
„UAT Municipiul Cluj-Napoca” nu a instituit prin intermediul unei proceduri operaționale mecanisme de control care să asigure monitorizarea și conformarea derulării procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice”.
Well, nasol. Instituirea acestor mecanisme de control nu e opțional pentru UE. Iar asta s-ar putea să ne coste acum scump.
de Szakats Istvan