Boc a fugit de la ședința Consiliului Local. Pericolul de moarte era format din doi cetățeni veniți să îl întrebe de săpăturile la metrou ce le afectează blocul

Boc a reușit să stea fix 16 minute la ședința de consiliu local din 28 mai, de 3 ore și 45 minute, ultima înainte de alegeri – nesocotind aici monologul său de început, de 34 minute. După primul punct de pe ordinea zi s-a exfiltrat, după 40 minute a revenit, după 16 minute a ieșit iar, apoi și-a băgat capul pe ușă dar n-a mai intrat, apoi iar și-a băgat capul pe ușă dar iar n-a mai intrat, și apoi a plecat. Era ca o bună care tot deschide ușa cuptorului să vadă dacă-i gata.

Na, ocupat domnu’ primar – gândeam, dar apoi îl vedeam prin ușa Sălii de Sticlă cum rezema peretele pe coridor. Iar când am plecat de la ședință (la rându-mi prematur) l-am întâlnit din nou. Pe stradă. În timp ce Tarcea asuda la microfon, Boc venea voios spre primărie pe Napoca, cu o pungă în mână. Dar la ședință n-a mai intrat.

Animalul politic total care a devenit, mirosea ambuscadă, provocare, și, prudent fiind, a preferat să stea deoparte. Îl înțeleg. În sală, pericolul de moarte ce-l pândea era format din 2 cetățeni veniți din Mănăștur, îngrijorați că o să li se îmburdă blocul de la săpăturile de la “metrou”. Răspuns la scrisoarea Asociației lor de Locatari, după ce a fost ținută la murat 3 luni, n-au primit. Dar când tema a fost preluată de presă, hop s-a și mobilizat instituția să astupe gaura din care suflă urât. Așa că la ședință li s-a zis din gură că nosă. Nu arătau foarte liniștiți.

În schimb, ce am mai aflat din gura proiectantului de “metrou” intrat pe Zoom ar trebui să îngrijoreze nu Asociația de pe Primăverii, ci întregul neam homo florestiensis și homo mănășturensis care fac transhumanța zilnică dimineața cătă oraș, ș-apoi sara înapoi. Peste o sută de mii de oameni zilnic.

“Cârtița” ar urma să fie scoasă la stația Sfânta Maria -adică sensul giratoriu de pe Câmpului colț cu Calea Mănăștur. Care în acest proces se anihilează. Pentru că a scoate ditai cârtițele ai nevoie de ditai loc, o organizare de șantier pe vreo 200m lungime.

Dezvoltarea orașului cere sacrificii – ne-a explicat Tarcea în lipsa lui Boc. Și așa este. Doar ce ascunde această propoziție și ceea ce nu pare să înțeleagă bizonul e că în acest caz noi ne alegem doar cu sacrificiul, prostesc și degeaba. Pentru că este o diferență între metrou și “metrou”.