Șocant, dar adevărat: torționarii lui Gheorghe Ursu, cel care a luptat cu sistemul comunist, au fost achitați de Înalta Curte de Casație și Justiție și a pus pe foc intelectualii care au luptat cu acest curent bolnav și veninos. Am discutat, despre acest subiect, cu Doru Radosav, profesor universitar doctor la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie şi Filozofie, fost director al bibliotecii „Lucian Blaga” Cluj și fost director ar Centrului Rațiu pentru Democrație.
Profesorul a comentat spectacolul odios făcut de Înalta Curte, de a da sentință definitivă în cazul a doi torționari, Mihai Pârvulescu și Vasile Hodiș care l-au bătut, umilit și torturat până la moarte pe disidentul Gheorghe Ursu.
Pe scurt, despre caz:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus joi achitarea definitivă a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase.
Instanţa supremă a respins, ca nefondate, apelurile depuse de procurori şi Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, fiind menţinută decizia de achitare aplicată în octombrie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti. Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată de procurori pentru crime împotriva umanităţii, însă judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea faptelor în infracţiunea de tratamente neomenoase, pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968.
Doru Radosav, profesor universitar doctor la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie şi Filozofie, ne-a oferit un punct de vedere vizavi de această problemă din spațiul public, anume de ce au fost torționarii achitați. Domnul profesor a fost director al Bibliotecii „Lucian Blaga” Cluj și fost director al Centrului Rațiu pentru Democrație. Din 1997 este cordonator al studiilor aprofundate de istorie orală şi conducător de doctorat în Istoria Mentalităţilor şi Antropologie Istorică, titularul cursului de istoria istoriografiei româneşti şi cursul opţional de semantică şi hermeneutică a textului istoric din anul 2000 și predă cursuri la nivel de masterat și doctorat.
„Este adevărat că este o chestiune deranjantă și toți încercăm să găsim explicații, dar explicațiile sunt foarte simple. Instanțele de judecată sunt un fel de alter ego al foștilor procurori și judecători din perioada comunistă. Am văzut atâtea nedreptăți care au anturat activitatea acestor magistrați, acestor judecători, încât nu ne mai miră nimic! Ei sunt practic și poartă în gena lor moștenirile comuniste. Ei nu pot să înțeleagă că în România a fost o Revoluție! Ei trebuiau să facă dreptate cel puțin din punct de vedere moral în fața acestei societăți românești, ulcerată de comunism, ulcerată de mizeriile pe care le trăim astăzi. Ei nu au criterii morale, trăiesc liniștiți, au doar criterii juridice, pe când în cazul torționarilor, pentru că aceștia au fost torționari, nu știu ce mai era de demonstrat.
Am auzit că ei s-au prevalat de faptul că au primit ordine. Păi și acoliții lui Hitler au primit ordine și au fost judecați în final la Nuremberg. Să ne înțelegem: Ei nu sunt altceva decât reproducerea fidelă a procurorilor și judecătorilor comuniști. Dreptatea trebuia făcută, pentru că acest caz este foarte cunoscut în opinia publică românească și acești procurori și judecători au dat torționarilor un drept de reparație juridică, pe când ei trebuiau să facă o „reparație” morală”, ne-a declarat profesorul universitar.
Profesorul din cadrul UBB ne spune că vina se împarte și se trage direct de la rădăcina problemei: Rămășițele comuniste infiltrate în școlile de Drept care nu au pregătit studenții de a fi morali și sensibilizați de problemele unui neam, ci de a-și face, mecanic, treaba.
La mémoire, l’histoire l’oubli!
„Există o formulă celebră pe care unii intelectuali ai României o tot preiau, ca și cum ar fi autorii ei: „Memoria este o formă de justiție!”, formulată de Paul Ricoeur (n.r. citat din cartea sa, La mémoire, l’histoire l’oubli). Ei bine, această memorie, care ne presează pe toți, memoria presiunii comuniste, opresiunii, iar pe ei nu îi mișcă nimic.
Pe de altă parte, dacă ne gândim la școlile pe care acești absolvenți de drept le-au finalizat, facultățile astea au fost populate cu profesori turnători la Securitate. De unde puteau acești absolvenți să învețe să fie sensibilizați de suferințele unui popor? Pe de altă parte, simt o castă celestă cu salarii și cu pensii îndestulătoare și nu au cum să simtă problemele și sensibilitățile altor categorii sociale, deci școala lor este deformată, iar profesorii nu au avut niciun sentiment al dreptății care trebuia făcut acestui neam”, a mai adăugat prof. Radosav Doru.
Probabil cea mai tristă concluzie trasă de profesor a fost că reprezentanții care ocupă în acest moment scaunele din magistratură sunt doar o copie fidelă a celei din perioada comunistă a contemporanului.
„Sigur, societatea noastră nu poate să reacționeze împotriva actului de justiție, pentru ei nu contează că justiția promovează nedreptăți. Ei sunt un stat în stat! După 1989, trebuiau să fie „puși la zid” și unii dintre procurorii și judecătorii din perioada comunistă pentru că ei au fost instrumentele perfecte ale Securității. Iar asta s-a înfipt direct în glia, în judecata și concepția acestor judecători și procurori. Într-adevăr, te revoltă acest act de nedreptate făcut de oamenii dreptății și justiției, dar nu întotdeauna justiția se suprapune peste dreptate și dreptatea peste adevăr. Spun asta pentru că societatea românească a ieșit de sub comunism total umilită, total marginalizată, batjocorită și bolnavă. N-o să reușim să depășim vreodată asta pentru că ei sunt urmașii genetici ai foștilor procurori și judecători comuniști”.
Judecătorii care i-au achitat definitiv pe foștii securiști ai disidentului Gheorghe Ursu sunt Valerica Voica, Constantin Epure și Alin Sorin Nicolescu. Doi dintre ei l-au achitat și pe Gabriel Oprea, în primă instanță, iar judecătoarea a fost promovată la Curtea Supremă de secția de judecători a CSM dominat de Lia Savonea.
- Cei trei judecători ai Curţii Supreme i-au achitat joi pe foștii securiști Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați de procurori de uciderea disidentului Gheorghe Ursu. Judecătorii au argumentat, printre altele, că ”la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că există o intenție clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităților statului”.
Valerica Voica a făcut parte din comisia ÎCCJ care a verificat lucrările judecătoarei Liei Savonea, fostă şefă a CSM şi a Curţii de apel Bucureşti, când aceasta a candidat cu succes pentru un post la Curtea Supremă. Înainte de acest episod, Voicu fusese promovată la ÎCCJ de către Secţia pentru judecători din fostul CSM, dominată chiar de Lia Savonea. Valerica Voica este una dintre judecătoarele care au dispus, în iunie 2023, achitarea definitivă a primarului Cristian Popescu Piedone, în dosarul Colectiv. Judecătorii Valerica Voica și Constantin Epure sunt cei care au dispus definitiv restituirea la Parchetul General a dosarului în care Secția Specială l-a trimis în judecată pe fostul procuror DNA Ploiești Mircea Negulescu.
Constantin Epure este judecătorul de la ÎCCJ care, în februarie 2020, a motivat (după 10 luni) decizia de restituire la parchet a dosarului Mineriadei prin care a fost trimisă în judecată fosta conducere a României din 1990: fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul director SRI Virgil Măgureanu. Constantin Epure este și unul dintre judecătorii care l-au condamnat pe fostul șef PSD Liviu Dragnea la trei ani și șase luni de închisoare, cu executare. Este și unul dintre judecătorii care au condamnat-o definitiv la 6 ani de închisoare cu executare în Gala Bute pe Elena Udrea.
Alin Sorin Nicolescu și Constantin Epure sunt doi din cei trei judecători care, în noiembrie 2021, au dispus achitarea inculpaților din dosarul deturnărilor de fonduri operative de la DIPI (Departamentul de informații și protecție internă, serviciul secret al MAI). Fostul ministru de Interne era acuzat de abuz în serviciu pentru că a aprobat achiziția pentru el, de către DIPI, a unui Audi A8 de peste 90.000 de euro.