Asta e paradoxul. Clujului i-au reusit in ultimii 20 de ani lucruri incredibile pe partea de evenimente de cultura sau urban leisure. Ii avem pe pionierii de la TIFF, avem rivalitatea castigatoare dintre Electric Castle si Untold, avem Jazz in The Park si Opera Aperta, seria de evenimente artistice inedite, de rang european pe scene neconventionale sub egida Operei Nationale, avem Zilele Clujului, care au inceput ca o mizerie electorala si au devenit ceva de bun simt, avem Zilele Culturale Maghiare, o pata incredibila de culoare, in fine, pe cand credeam ca nu mai incape nimic in vara clujeana, a aparut Sports Festival, proiectul unor tineri tupeisti si care, in acest an, a spart gura targului.
Dar Clujul a ratat mereu pe partea mai putin glamour, dar mai necesara, a culturii.
In afara de Festivalul International de Carte Transilvania, facut de Vasile George Dancu, e praf mare la Cluj-Napoca.
Toate proiectele care isi propuneau stimularea industriilor creative s-au dus pe copca, adeseori fiindca erau gestionate de primarie sau, daca erau private, au fost distruse de orgolii artistice stupide. Toti cei care ies de pe bancile Universitatii de Arta si Design, adeseori minti superbe si tinere, se lovesc de zidul aspru al ignorantei.
mai greu sa astepti floarea Creatiei sa se inmiresmeze, e mai usor sa te hahai la Untold.
Pana si ZAIN, festivalul creativitatii, a sucombat la Cluj, n-am stiut folosi nici fuleul de marketing al lui Adrian Ghenie, pictorul ce isi vinde operele elitelor in intreaga lume.
Avem tineri clujeni, precum Irina Costin, care tocmai a absolvit celebrul si elitistul Institut de Arta de la Courtauld, si nu oricum, ci in admiratia profesorilor sai, si Clujul, mare oras universitar si inima Transilvaniei, habar nu are ca exista.
Avem o gramada de clujeni tari in design industrial, precum talentatul clujean Ciprian Mihnea, care ia Nobelul designului industrial. Asa, si? E mai tare ca Tzanca Uraganu’? Nu e.
Avem clujeni incredibil de buni, avem ROMANI incredibil de buni in design grafic, design textil, design de obiect, design urban, design hibrid, arhitectură și pentru care orasul nu face nimic, tara nu face nimic.
Politicienii, cand vor sa impresioneze cu ceva, baga la minciunile electorale si aia cu „industriile creative”, fara sa aiba habar ce sunt ele, ce ne dau ele, in afara de branza, viezure si lana.
MushuROI e o idee despre care stiu de cam un an de la Adrian Dragos, fire-starter-ul conceptului gastronomic Da Pino, azi pe buzele tuturor greilor din Romania, cand, impreuna cu creierul „operatiunii”, Sani Stranszky, un artist incredibil, un designer de interior care bate la curu’ gol cu ochii inchisi multe aguride de pe Instagram care se dau mari ca au renovat buda garii din Beclean, au stat si au pritocit ceea ce deja e nascut si ceea ce va deveni cel mai important hub de industrrii creativ al Romaniei.
MushuROI are sansa asta dintr-un singur si important motiv: ca e privat si ca, la dezvoltarea lui, vor contribui mintea de artist pragmatic si genial a lui Sani Stranszky si abordarea neobositului Adrian Dragos, care se vede deja numai si prin faptul ca MusuROI are deja la botez patru importante ursitoare, pe post de parteneri long-term: UniCredit Bank, Visa, Vodafone, Kronospan.
Ce e MushuROI?
Ceva versatil, dar cu o tinta precisa, aceeasi: co-crearea si ReCrearea Lumii. Va fi incubator de proiecte? Da. Va avea o abordare transdisciplinara? Mergeti la sediul lor de productie creativa – aflat in fosta fabrica „Clujana” din Cluj si o sa va convingeti ca nu va vand gogosi.
Cereti-le celor doi detalii despre proiect si o sa vedeti: MushuROI e doar inceputul, fiindca langa el, ca hub transdisciplinar, se vor dezvolta proiecte de learning, de manufactura si prototipare, spatii multifunctionale pentru productii creative, evenimente sau cursuri, cu rezidenti permanenti sau colaboratori si parteneri, ca e muzica sau pictura sau design, toate cu dorinta expresa de a aduce, pe langa valoare, si demnitatea Artistilor de a isi putea expune viziunea si de a invata cum sa castige bani din asta. Un artist rupt in fund e un artist care are mari sanse sa se piarda. Un artist ce invata sau primeste incredere si knowledge despre cum sa se vanda si cum sa se expuna e un artist care va capata si mai multa incredere sa Creeze, sa sara Limita, sa fie Curios.
Mi se pare fantastic ca sponsori de calibrul celor mentionati mai sus au ales sa sustina din fasa MushuROI, caci, adeseori, ideile minunate n-au sanse sa supravietuiasca fara sprijin constant.
Asta e ailalta definitie din DEX a „MushuROI-ului” – „gramada de pamant adunata la radacina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de inghet sau pentru a le favoriza dezvoltarea”.
Asta trebuie sa le fim noi Artistilor romani/clujeni/timisoreni/constanteni/sibieni/etc: un MushuROI care sa ii protejeze de arsura esecului, de vipia nesansei, de frigul falimentului moral si profesional.
Cum Clujul are si obiceiul sa ucida proiecte culturale superbe (am o lista intreaga – Fabrica de Pensule, ZAIN sunt doar regretele mele), ma bucur tocmai de aia ca au intrat marile firme ca UniCredit Bank, Visa, Vodafone, Kronospan ca parteneri in proiect, fiindca sper ca vor da tonul si tonul va fi auzit si de altii care acum sparg bugete de sponsorizare pe evenimente indoielnice, mimand responsabilitatea sociala. In IT, lucrurile s-au reglat mai usor si am stiut cum sa ne vindem creierele. Dar mai avem si alte creiere in tara asta care nu gandesc in Python si PHP, ci in Frumos si Idee.
Hai, ba, sa tinem aproape!
Liviu Alexa