Am avut curiozitatea să mă uit pe link-urile sponsorizate ale principalilor oameni politici ai momentului și pe cele ale celor trei partide care aparent ar conta în alegerile pentru parlamentare. Adică acele postări care ajung și la alți oameni în afara celor din bula propriului partid.
Am făcut asta pentru că în condițiile date, e aproape singura formă de campanie electorală.
Ce-am constatat?
Absolut peste tot e jihad. Comentarii pline de ură viscerală, oameni cu fierea-n gât, reproșuri din cele mai grele, aș fi ponderată să spun ca este un comentatiu cât de cât pozitiv la 50 negative. Oamenii sunt revoltați, sătui de vorbe, plini de ură, saturați de oameni care le cer votul fără un minim de efort empatic, fără o minimă legatură cu realitatea pe care ei o trăiesc.
De se se întâmplă asta? Câteva considerații personale:
1. Niciun partid n-a fost în stare să aducă în fața electorilor măcar un concept, o idee care să se plieze pe ceea ce gandește, simte si trăiește românul azi.
2. Niciun partid nu a găsit măcar o persoană care să insufle onestitate, echilibru, normalitate, calibrată pe problemele țării, ale oamenilor. Pe framântările lor, pe speranțele lor, pe năzuintele lor.
3. Toate partidele rulează aceleați texte și vizualuri goale de conținut, la care ar adera maxim cineva trezit din somn acum dupa 30 de ani.
4. Toate partidele, de la cele mai vechi până la cele mai noi, mizează pe faptul că electoratul e prost ți neinformat și drept urmare fiecare își păstrează cutumele proprii în a atrage electoratul așa cum au făcut-o dintotdeauna.
5. Este evident faptul că strategia de datul mâței moarte pe vina grădinii ciumei roșii și-a dat obsteșcul sfârșit. Și la fel de evident că grădina n-are nimic împotrivă în a păstra mortaciunea.
6. S-a demonstrat că oamenii noi in politică nu sunt cu nimic mai valoroși decât cei vechi, pe alocuri chiar mai slabi, lași, oportuniști, ariviști, sprijiniți de oameni sau familii nefrecventabile.
7. Au apărut firave încă două partide menite clar în a mai prosti câteva mii de oameni și ale căror voturi adunate vor merge în mod cert exact înspre cele trei partide. De aceea nu insist asupra subiectului.
În concluzie revine retorică întrebarea “eu cu cine votez”?
Tind să cred că avem cea mai slabă și mai anostă clasă politică ever, rezultatul nimicului pe care l-a reprezentat clasa politică românească în cel putin ultimii 20 de ani. În acest context, reportajul Recorder poate fi răspunsul multor întrebări. Cam la atât s-a redus ilustra noastră clasa politică. La celebrul “tu ce vrei”?
Tu ce vrei?