Liviu Alexa a pierdut procesul cu jurnalistul Vasile Măgrădean, cel care a furat o informație dată de mine în exclusivitate, fără a mă cita. Fainoșag de #presălocală

– O instanță îi respinge cererea, cealaltă îi acordă daune morale în valoare de 5.000 de lei. Tipic treabă românească;

– O să îi plătim suma;

Bun, acum haideți să discutăm a mia oară despre faptul că nu ne respectăm între noi ca jurnaliști locali, darămite să ne respecte cei din sud care își fac buletinele de știri și articolele principale din informații locale din țară. 

E plictisitoarea poveste a copy-paste-ului de info, într-un caz fericit a reformulării informație, dar fără a cita cel care o obține prima dată. Poate am mai spus-o și în alte editoriale (puține, ce-i drept, pentru că nu îmi asum atât de puternic rolul de formator de opinii pentru că am doar opt ani de presă, nu 15, dar și pentru că în investigații și pe știrile despre procese nu se practică opinia, ci legea, probele și mărturia) nu dă nimeni click pe link-ul acela în care indici sursa. Nu există fundament pentru invidia de tipul „nu-l citez cu link și sursă”. Omul până la urmă vede un articol pe Facebook sau pe prima pagină a ziarului, ori când îl primește în mesaj privat. Dacă un cititor caută o informație de actualitate pe Google intră pe primul link apărut și basta. Nu mai stă el să vadă Mediafax pe cine a citat și cine a citat mediafax. Informația corectă ar trebui să fie prezentată uniform peste tot. De ce să tot cauți pe trimiteri spre sursă prin link. Cititorii vor ”tot și repede”. 

Cu toate acestea, în sufletul unora se naște ”un drac fu**cios” să nu citeze sursa. Unii se tem de conducere, care o să constate că nu e original content și o să îi tragă de urechi: „în afară de preluări mai știi și altceva să faci?”, alții au propriul site și din orgoliu nu vor să parcurgă acest demers învățat din facultate: citează și indică sursa. 

Așa se ajunge la judecată. Și așa constatăm că suntem atât de diferiți sub aceeași LEGE. Un magistrat „Respinge acțiunea civila formulata de reclamantul Măgrădean Vasile”, iar altul „Admite apelul declarat de MAGRADEAN VASILE împotriva Sentinţei Civile nr. 9058 din 18.12.2019 pronunţată în dosarul nr. 25334/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o schimbă în parte în sensul că: Obligă pârâţii în solidar la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale”. 

Aici miza e mică, dar vă jur că e o oglindă clară a multor spețe. Unii ajung în instanță pentru casă, pământ, pensie alimentară, ordin de protecție, plângeri penale, insolvențe. La fel ca noi, încearcă și ei să dovedească faptul că dreptatea se află de partea lor. I-am văzut pe holurile instanțelor după ce au aflat ”PRONUNȚAREA” – sentința definitivă și au pierdut. E aceeași față pe care o avem de mici, de când credem că democrația a extirpat nedreptatea, că voturile nu vor mai fi fraudate de data aceasta, că primarul pe care îl alegem nu schimbă tabăra sau nu se ține de promisiunile electorale. 

Știu că magistrații nu sunt roboți. Militez pentru independența lor, dar dă-o-n paștele mă-sii! Dacă speța e simplă și demonstrată, cum ajungi la o sentință lipsită de logică? Ajunge justiția din Cluj să fie comparată cu o femeie care susține că e la dietă și o dă pe slănină cu ceapă, iar apoi se plânge că nu slăbește? Nu de alta, dar judecătorii de aici s-au plâns de multe abuzuri, în vreme ce ei nu s-au schimbat deloc în „mai bine”, n-au făcut o „detoxificare” propice.