Cum memoria românilor trebuie udată permanent cu amintiri, că altfel uită de la mâna cu care mânuiește ștampila, la gura cu care papă sarmaua și mititelul moca, îmi face o deosebită plăcere să mai răscolesc în haznaua cu amintiri a unor jafui din bani publici pe care procurorii din Republica Autonomă Cluj le-ar vrea uitate. Sau măcar “rezolvate” prin “prescrierea faptei”, prin “fapta nu există” și alte bunătăți legislative ce se revarsă din talgerul Justiției numai peste merituoșii care au pile, cunoștințe și relații.
Așa că, RECAPITULARE
După cum vă mai ziceam cu privire la jaful de la această “investiție”, “este bine de știut că diavolul hoțiilor în lucrările rutiere se ascunde în următoarele detalii”:
– margini de drum existent: împietruit și/sau asfaltat (comparat cu ce s-a cerut, ce spune devizul de lucrare, ce anume s-a plătit și care este realitatea din teren);
– șanțurile de beton (dacă există conform deviz; dacă da, ce beton s-a folosit, ce calitate s-a decontat șamd);
– șanțurile din pământ (parametri tehnici de execuție, conform deviz);
– rigole carosabile;
– rigole dreptunghiulare;
– ziduri beton;
– ziduri beton cu parapet metalic;
– gabioane;
– podețe și poduri existente;
– lățimi benzi carosabile;
– grosimi straturi de execuție;
Pentru a putea compara situația din teren cu ceea ce s-a cerut la realizarea lucrării și ceea ce s-a decontat ca fiind făcut conform cerințelor, un expert ar fi solicitat (și fiind vorba despre o expertiză judiciară, în mod cert a și obținut):
– documentele procedurii de achiziție finalizare cu Contractul de lucrări Acordului contractual (în cazul nostru un act cu nr. 25/01.07.2009);
– Contractul în sine, plus toate actele adiționale acestui Contract;
– proiectul tehnic;
– proiectul tehnic revizuit (dacă a fost revizuit);
– dispozițiile de șantier;
– corespondența între părți;
– documentele financiare aferente contractului de lucrări și cele aferente contractului de finanțare.
Reamintim faptul că Proiectul tehnic pentru obiectivul “Modernizarea infrastructurii de acces în zona turistică Răcgițele – Prislop – Ic Ponor” a fost întocmit în anul 2007 și revizuit în ianuarie 2011 de către SC Drumex SRL Cluj-Napoca. Proiectul tehnic inițial a fost aprobat prin HCJ nr. 179/2007. Drumul județean în lungime de 20,5 km a fost proiectat cu o lățime a părții carosabile de 4 – 5 m și acostamente de 0,5 – 0,7 m. Carosabilul trebuia să fie alcătuit din: 4 cm strat de uzură din beton asfaltic rugos, cu bitum aditivat BAR 16; 6 cm strat de legătură din beton asfaltic deschis, cu bitum aditivat BAD 25; 8 cm macadam; 12 cm piatră spartă amestec optimal. Pe tronsoanele pietruite s-a proiectat o scarificare și nivelare a sistemului rutier existent și completarea cu balast, minim 10 cm – în funcție de linia roșie; pe tronsoanele cu sistemul rutier compromis s-a proiectat un strat de 35 cm de balast. nLa care se adaugă sistemul de asigurare a scurgerii apelor: șanțuri și rigole pereate sau din pământ, cu descărcare spre podețe sau spre emisarul natural (conform devize – o listă lungă și frumoasă de șanțuri, rigole, drenuri, ziduri de sprijin, supraînălțări, lucrări în rambleu, în debleu, gabioane, parapeți, cămășuiri, fundații șamd, conform actelor consultate – genul de lucrări din care, de obicei, se fură cu voioșie).
Fără să finalizeze lucrarea, asocierea SC MBS Group SRL – SC Alfa Rom SRL – Nemzetkozi Kft a lucrat în zonă în perioada august 2009 – noiembrie 2012, executând straturile de piatră spartă și macadam și numai pe tronsonul cuprins între km 70+032 – 74+652 a turnat strat de legătură din beton asfaltic BAD25.
Revizia Proiectului tehnic făcută în anul 2011, aprobat de către Beneficiarul CJ Cluj prin HCJ nr. 105/20.04.2011, a modificat clasele betoanelor care trebuiau puse în operă în zonele expuse intemperiilor – să facă față ciclurilor de îngheț-dezgheț. De asemenea, imediat au fost emise încă 4 dispoziții de șantier care au adus modificări lungimilor lucrărilor proiectate. Cu toate acestea, din documentele studiate la care am avut acces am înțeles că și după semnarea Actului adițional nr. 4/11.995/12.08.2011, antreprenorul nu a respectat modificarea claselor de beton impuse de noul act, ci a acționat conform prebederilor proiectului tehnic inițial.
Ce ascund procurorii în sertar demonstrează că pierderile s-au făcut pe seama buzunarelor noastre, ale clujenilor
La o simplă lectură a actelor mi-a sărit în ochi:
– lipsa măsurilor de conservare a sistemului rutier pe perioada întreruperii lucrărilor, coroborat cu acțiunea apei din precipitații (deh, fiind zonă de munte, plouă și ninge deosebit de abundent, plus că există prostul obicei al locului ca iarna apa să înghețe, primăvara să se dezghețe șamd, lărgind fisuri și spălând materialele de slabă calitate), la care s-a adăugat traficul greu din zonă (deh, cum se fură pădure și balast din zonă ar trebui să fie subiectul altei anchete – și nu numai jurnalistice!), au dus la îndepărtarea agregatelor din structura rutieră a drumului și la contaminarea acesteia cu pământ argilos. Bănuiesc că porțiunile de drum contaminat prezentau denivelări, ogașe și gropi – porțiuni de lucrare plătite încă o dată din banii noștri când cu lucrările raportate ca fiind terminate în 2016;
– ca urmare a traficului greu menționat mai înainte, în mod cert materialul rămas în urma acțiunii factorilor naturali ca urmare a neconservării lucrărilor efectuate, a fost puternic compactat, făcând, mai mult ca sigur, imposibilă determinarea cantităților de materiale granulare folosite (balast și piatră spartă). Neconservarea lucrării, din punctul nostru de vedere s-a făcut în mod premeditat pentru a se ascunde o hoție clasică pe drumurile pietruite (dacă nu sunt nici șanțurile executate, prinzi orbul să-i scoți ochii, că doar a spălat apa piatra în râurile din zonă, iar traficul greu a împlântat-o în argilă). Ca o dovadă a afirmației anterioare, din documentația studiată rezultă faptul că tronsonul de lucrare conservat prin strat de beton asfaltic BAD25 nu s-a degradat. Și tot ca o dovadă a premeditării unei distrugeri a unor hoții (din punctul nostru de vedere) prin neconservarea lucrărilor executate, vine un raport din care aflăm că, pe unele porțiuni din drum, șanțurile și rigolele sunt colmatate, la fel și podețele transversale. Ca urmare, apa pluvială și-a găsit calea naturală peste drum, „cărând” materialul plătit din buzunarele clujenilor înapoi în Natură;
– de menționat faptul că această scurgere a apei pluviale nu a fost executată (asigurată) în nici o intersecție cu drumurile laterale, dându-se posibilitatea distrugerii lucrării (coroborat, mai ales cu traficul greu din zonă);
– de asemenea, din corespondența studiată, am înțeles că în zonă au fost executate lucrări care în nici un caz nu mai pot fi verificate și, în consecință evaluate/cuantificate: cămășuire zid existent, demolare gabion existent, demolare zid existent, drenuri sub fund de șanț, amenajare intersecții cu drumuri laterale (lucrări distruse iremediabil), amenajare de accese, fundații de ziduri de sprijin și gabioane, amenajare taluzuri;
Altfel stau lucrurile când este să comparăm raportările de execuție cu decontările
Așa aflăm că dispozitivele betonate de preluare și îndepăratre a apelor de suprafață (șanțuri și rigole – vedeți ce-am scris mai sus), au fost decontate cu 795 metri mai mult pe hârtie decât în realitate. La care se adaugă, după cum am arătat mai sus, “furgăseli” din nerespectarea noilor clase de betoane aprobate în 2011. Din acest punct de vedere, toate lucrările executate după data semnării Actului adițional nr. 4/11.995/12.08.2011 și în care nu s-au respectat noile clase de betoane, sunt, din punct de vedere calitativ, neconforme. Practic, sunt un prejudiciu în valoare de 9.063.011,69 lei – luat ochiometric, strict prin adunarea grosso-modo a plăților efectuate pe lucrările în care nu se respectă calitatea claselor de betoane. La care se adaugă valoarea celor 795 m de șanțuri și rigole betonate care s-au plătit, dar nu s-au executat – adică încă 3.528.402,94 lei. Adică 12. 591.414,63 lei.
La care, un bun diriginte de șantier, pus să evalueze cât ar costa să remedieze ceea ce s-a stricat prin neconservarea lucrării executate, plus refacerea lucrărilor neconforme, ar mai adăuga vreo 3 milioane de lei (demolarea lucrărilor neconforme, refacerea umpluturilor acolo unde au fost spălate șamd. – și am fost blând în evaluare).
Și, uite așa, la bani mărunți, buzunarele clujenilor au fost țepuite de vreo 15 – 16 milioane de lei numai într-o lucrare zisă de “investiție”.
Abia așteptăm, după doi ani, să vedem cam ce a rămas în picioare din lucrarea de remediere finalizată în 2016 și dacă nu cumva vom mai adăuga la pierderi și cele 7 milioane cheltuite cu această ocazie…
Mă oripilează seninătatea cu care reușim să acceptăm ca normalitate neantizarea a 15 – 16 milioane de lei din banii publici. Modul în care un dosar penal început acum 4 ani bate pasul tot pe loc, pe loc, pe loc (să răsară busuioc).