In partea a 3-a a interviului luat de jurnalistul Remus Florescu pentru Adevarul – Emanuel Ungureanu relateaza cum s-au desfasurat „ostilitatile” in cazul Arsinel. Deputatul spune ca unul dintre cei ce a musamalizat investigatia este Florin Magyar, fost prim-procuror al Parchetului de pe langa Curte de Apel Cluj. Dar scutul de protectie si smenuire a oricarei initiative de ancheta era mult mai mare…
Povestiţi-ne despre episodul Arşinel
Emanuel Ungureanu: Eu eram în concediu când am compus acea scrisoare deschisă care a pe făcut înconjurul internetului, pentru că pe televiziuni a început o blocadă datorată relaţiilor pe care le-a avut cu Irinel Popescu ((actualul şef al Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni); relaţia cu Cozmin Guşă (coproprietar al postului Realitatea TV-nr) a influenţat alte televiziuni; relaţia cu Adrian Sârbu (co-proprietar PRO-TV) nu mai era de aşa natură să împiedice apariţia punctului meu de vedere, PRO TV fiind singura televiziune naţională care a preluat ceea ce am spus.
Scrisoarea a indignat mii de pacienţi, pentru că condiţiile în care a fost făcut transplantul au fost mai ciudate.
Cazul a fost clasat foarte repede de o apropiată a procurorului Maghiar (Florin Maghiar – fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj), doamna Laura Oprean.
Credeţi că Arşinel i-a plătit operaţia medicului Lucan?
Emanuel Ungureanu: Nu, Arşinel nu a dat bani, ci i-a adus beneficii de imagine, care s-au răsfrânt asupra clinicii Lukmed. Foarte mulţi dintre cei care nu plăteau aduceau beneficii de imagine. În 2002, de exemplu, a fost foarte mulţumit de apariţia la emisiunea „Surprize, surprize” cu cazul unei jurnaliste de la Cluj, care a primit un rinichi de la un fost deţinut.
PROCUROR-ŞEF: „CE SĂ-I FACEM LUI LUCAN, CĂ TOCMAI AM APELAT LA EL PENTRU O COLEGĂ”
Cum s-a derulat interacţiunea cu procurorii clujeni?
Emanuel Ungureanu: Iniţial eu am încercat să depun plângerea la Parchetul Curţii de Apel şi m-am informat de la un procuror de la acea Curte, dacă am vreo şansă, în condiţiile în care Parchetul Curţii era controlat de procurorul Maghiar. Acelui procuror, Maghiar i-a spus: „Acuma ce să-i facem lui Lucan, că tocmai am apelat la el pentru o colegă de-a ta”.
Medici de la ICUTR mi-au spus că Maghiar era foarte des văzut în anturajul lui Lucan la clinica privată. Aveau o relaţie amicală, se sfătuiau constant.
Având în vedere ce mi-a spus, am depus plângere la Parchetul Tribunalului, dar Curtea de Apel a tras acest dosar foarte repede şi l-a clasat pe motiv că trenează când, de fapt, procurorul care se ocupa de dosar nici nu a audiat martorii pe care i-am nominalizat în dosar. Este probabil unul dintre cele mai importante cazuri de muşamalizare din istoria de după 1990 şi fiind uşor de demonstrat.
Se vede în dosar clar o incompatibilitate la Luscalov, locotenentul lui Lucan, care era directorul executiv al Agenţiei de Transplant şi coresponda cu procurorii şi din acea poziţie, cât şi din cea de medic coordonator al activităţii de transplant pe Transilvania, şi ca medic de laborator, el era cel care punea oamenii pe lista pentru transplant.
Astăzi, când vorbim, există nişte criterii clare de determinare a beneficiarului unui organ disponibil pentru transplant?
Emanuel Ungureanu: Există, da, criteriile s-au pus imediat după acest scandal. Eu lucrez acum la o nouă lege a transplantului – unul dintre motivele pentru care am vrut să intru în Parlament este adoptarea unei noi legi a transplantului. Ce este acum în dezbatere pe site-ul Ministerului este o formulă gândită de Victor Zota, fost traficant cu ovocite, şi a lui Irinel Popescu. Vă daţi seama în ce hal suntem ca ţară? Eu vin cu o variantă a legii spaniole, cu criterii care s-au introdus deja la Institutul de Transplant, în sensul că doctorul Iacob Gheorghiţă a făcut un fel de soft, în baza căruia pacienţii sunt chemaţi pe bază unor criterii clare, lucru care se putea face foarte uşor şi până acum.