16 ore, de atât a avut nevoie sistemul medical din România ca să o trimită la vestiarul din Rai pe o femeie de 70 de ani. Femeia a reușit, cumva, să supraviețuiască 70 de ani în jungla asta, iar sistemul a șters-o în 16 ore. 16 ore, o viață de om. A murit o femeie de 70 de ani, aia e, „și-a trăit viața”, iar viața noastră n-are timp să se revolte pentru moartea unui bătrân. Altfel ar fi stat lucrurile dacă era vorba despre un copil. Să ne imaginăm cum ar fi arătat viața de 16 ore a unui nou-născut într-un spital din România, prin prisma a ce i s-a întâmplat femeii de 70 de ani.
La 7:30 vii pe lume, după o naștere cu complicații. Ai probleme cu respirația și cu inima. Personalul medical intră în alertă, dar cu măsură, că nu-i nicio grabă. Nu ești primul nou-născut cu probleme și, cu siguranță, nu vei fi nici ultimul. Nu ești special, ești doar o cifră în statistica natalității. În cel mai rău caz, mori. Fac părinții altul.
La 8:07 ești consultat de medicul specialist și stabilizat. Nu e panică, man, situația e sub control. Cât de sub control poate fi, într-un spital din România.
La 10:00 ești consultat din nou și se cere un al doilea set de analize, iar la 11:10 aruncă un ochi peste tine și cardiologul. În tot acest timp zaci, „stabilizat”, într-un incubator, iar personalul medical se vânzolește pe lângă tine. Sunt alte urgențe. Tot timpul vor fi alte urgențe, prea puțin personal medical și dotări precare într-un spital din România.
La 12:06 se solicită o investigație, dar trebuie să stai la coadă la aparat după alte cazuri. Ai primit „cod verde”, alții au „cod roșu”. Ai avut ghinionul să te naști în țara în care trebuie să stai la coadă la sănătate. Toată țara asta stă la coadă la viață și ni se dă viață cu rația, pe cartelă, cât să supraviețuim, să votăm și să plătim taxe și impozite.
La 19:30 îți vine rândul să-ți iei rația de viață: ți se face investigația. Între 12:06 și 19:30 ai zăcut în incubator, ca o bucată de carne uitată într-o vitrină. Sistemul n-a avut timp de tine, un nou-născut, cât timp să aibă pentru un om de 70 de ani? Sistemul n-are timp, n-are bani, n-are personal, n-are sănătate, n-are viață.
La 20:30 ești reevaluat și ești declarat, din nou, „stabil”. Doar că, la 21:50, stabilitatea asta nu mai e atât de stabilă și starea ta se agravează, brusc și inexplicabil.
Faci un stop cardio-respirator, se încearcă resuscitarea ta, dar mori. Te-ai născut la 7:30 și mori, după 16 ore, într-un spital din România. Sufletul tău se înalță spre Rai, dar, fiind vorba de Raiul de deasupra României, trebuie să aștepți la coadă la Purgatoriu. Nu se știe cât, ești stabil, nu ești o urgență, sunt cazuri mai grave decât tine. S-ar putea să mai mori o dată în Purgatoriul de deasupra României.