Dan si Mihaela viseaza la un dram de independenta. Invalizi de gradul I, irecuperabili, nu-si doresc picioare sanatoase, viata i-a invatat sa nu spere imposibilul. Sunt fericiti impreuna, cu toate greutatile pe care le au. Isi doresc doar sa nu mai depinda de vecini chiar si pentru o paine sau plata unei facturi pentru ca ei nu se pot deplasa. Caruciorul electric pe care il aveau s-a stricat si nu mai poate fi reparat. Isi doresc cu disperare un altul, pentru ca “Stiti, scuterul acela e picioarele noastre”.
Mihaela are 40 de ani si e din Calarasi. Are luxatie bilaterala de sold congenitala cu scurtare de 10 centimetri a picioarelor. L-a cunoscut pe Dan, cu 4 ani mai mare ca ea, pe internet acum doi ani si i s-a dezvaluit o noua lume.
“Acasa am avut o viata foarte grea, nu aveam contact cu lumea, nu aveam prieteni. Mi-a placut ca a vorbit frumos cu mine, acasa la mine nimeni nu vorbea frumos, nimeni nu m-a mangaiat. Am vazut ca ne intelegem, ce-mi placea mie ii placea si lui, multe, multe aveam in comun”, povesteste femeia.
Dan are parapareza spastica severa, sindrom piramidal. Si-a cautat fericirea in zadar pe internet, pana a cunoscut-o pe Mihaela.
“Mi-a placut cum vorbeste, mi-a placut ca stie ce vrea. Am mers cu un vecin de aici pana in Calarasi. I-am spus: daca esti de acord, uite acum pot sa vin si gata. Asta sunt, daca vrei bine, daca nu, nu-i nicio problema”, povesteste Dan.
Dragostea lor a avut parte si de obstacole din partea parintilor Mihaelei.
“Nu au vrut sa ma lase, dar nu pentru ca ma iubeau de nu mai puteau, era din cauza banilor, mama era insotitor. Daca eu am plecat de acolo ea a ramas fara bani, asta i-a durut cel mai mult. I-am inteles si pe ei, dar viata mea? Eu nu aveam niciun drept la nimic? Dar m-am luptat cu ei si am invins. Cand l-am vazut pe Dan, mai-mai sa lesin. Mi-a dat inelul, m-a cerut si asta a fost. Am ramas aici. Acum ma inteleg bine si cu ai mei, m-au iertat sa zic asa, vorbesc cu ei in fiecare zi, vede ca o duc bine. Acolo nu eram asa, nu eram nici fericita, nici linistita. Ceream de-o inghetata, daca avea imi dadea, daca nu, nu. Nici bani la cartela la telefon de multe ori nu voiau sa-mi dea. De multe ori el imi trimitea si cartela. Mi-a trmis si pachet, cu mandarine, nici nu stiam ce-s alea, cum se curata, cum se mananca. Kiwi d-alea”, povesteste Mihaela.
Fericirea lor era completa cu dramul de independenta pe care il dadea scuterul electric pe care au cheltuit 6.000 de lei.
“Si el, chiar daca se deplaseaza foarte greu, poate sa mearga cu scuterul. Se tine de balustrada, iar dupa ce s-a urcat pe carut poate sa se duca si el sa se plimbe, sa ia o paine. Chiar inainte de 1 martie ni s-a stricat scuterul. Atunci mi-a adus o zambila. S-a dus singur si a cumparat. Va dati seama, cand am vazut am ramas tampita, nu ma asteptam. Acum cand eu, cand el stam jos, in fata scarii sa ne ia cineva cate ceva. Daca aveam scuterul mergeam eu, dar s-a stricat. Nu gasim piese sa-l reparam. La parter este un vecin care ne mai ajuta cu cumparaturile”, spune Mihaela.
Cei doi si-au gasit alt mijloc de deplasare, alte “picioare”, dar nu au banii necesari pentru a-l cumpara, chiar daca au un venit lunar decent, de 2.000 de lei.
“Sa putem sa ne deplasam singuri, sa nu ne mai rugam de vecini. L-am luat pe asta cu 30 de milioane, dar in 4 luni s-a stricat. Ar trebui sa luam unul mai bun, sa nu mai avem probleme. Am mai luat cauciucuri, una alta pentru scuter, am cheltuit 60 de milioane. De banii aia puteam lua ceva mai ca lumea. Acum nu avem suficienti bani, ne-ar trebui vreo 5.000 de lei. Oricine ne poate ajuta, cu oricat de putin ne-am bucura enorm”, spun cei doi.
Cei care doresc sa ii sprijine in achizitionarea caruciorului o pot contacta pe Mihaela la numarul de telefon 0751800643.
Tortul lui Dan de ziua lui, in forma de scuter electric (sursa: facebook)